Noile Chei ale Buţii. Partea întâi: Lui Mike îi este frică de căţeluşa lui Mishu. Lui Ion îi este frică de camera de cămin a lui Vali

Din cauza eliminării personajului Nelu Mierloi, mă văd nevoit să rescriu capitolul despre Cheile Buţii. Pe Nelu l-am înlocuit cu Mihai „Mishu The Prince” Bercea. Luaţi cu ketchup:

Toată treaba a început în Gara Craiova pe la 12 şi jumătate noaptea, căci trenul de Petroşani urma să pornească la 1.

Erau Mike, Mishu, Radu şi Vali, fiecare cu „remorca” după el, dintre care cea mai memorabilă era a lui Mike, pe nume Reta, poreclită Abereta.

— Ce te-ăi fi combinat, mă, Piloate, cu butufana asta? îl întreba Radu Madagan.

— Adică vrei să spui că e proastă?

— Ca o bere caldă. Nu te uiţi la ea? Abia de leagă două-n tei.

— Las-o, că se pricepe la altceva, zâmbea Nazarov, cu lopeţile şi pomeţii lui ca de iepure, zbârlindu-şi bărbuţa de plăcere. Mustaţă nu a purtat niciodată, ci numai smocul acela pe bărbie. De altminteri, şi pe el l-a ras după 50 de ani, când a chelit complet. Dorea să le facă de petrecanie şi sprâncenelor, însă Romi l-a avertizat că nu vrea să urce pe scenă alături de unul a cărui privelişte le-ar provoca dereglări hormonale fanelor:

— Vrei să ne aştepte-n culise cu tiroida gata uscată şi picată-n stomac?

Pe urmă, era Karina, isterica liubovnică a lui Vali.

— Tu ce-ai găsit, mă, la asta? întreba acelaşi irlandez.

— Taci, bă, că nu ştii tu — ai răbdare, s-o vezi cum găteşte.

Textierul spunea adevărul: în cele cinci zile petrecute la Cheile Buţii, Karina nu a dat de ruşine neamul femeiesc. Bine, în prima seară, nu a fost nevoie de talentul fetei, fiindcă martorii mai mult au băut decât au mâncat, dar până acolo mai e.

Nu în ultimul rând, mecanicul le-a putut vedea pe peron pe Silvia şi pe Matilda, prietenele lui Mishu, respectiv Radu. Silvia aducea o narghilea, iar Matilda amintirea cântecului omonim al lui Harry Belafonte, zgândărindu-l involuntar pe obsesivul de Valentin Busuioc, care, cum o vedea sau auzea de ea, începea: „Hey! Matilda, Matilda, Matilda, she take me money and run Venezuela”, secondat de trollul cu numele Mihai Bercea, care continua nazal: „Al prrresidente Hugo Chávez, para la revolución perpetua! Ariba, ariba! Estoy Benny Moré, de Maracaibo Oriental!”, iar tâmpeala continua cu melodia lui Moré, de ‘ceai că cine ştie ce juntă puneau la cale cei doi martori, rătăcind prin jungla venezuelană şi împiedicându-se la tot pasul de trena Manuelitei Sáenz.

Ba să nu mint: Matilda aducea şi nişte rachete de badminton:

— Gata, puţă? Te-nsuraşi? a reacţionat Psihedelicu’ când le-a văzut.

Mike nu a venit singur, ci cu tatăl lui, inginer la Fabrica de Avioane, care urma să înceapă tura la ora 6, dar nu avea somn şi îi era urât să rămână singur acasă, dat fiind faptul că soţia lui, medic ginecolog, era de gardă. Mereu le-a părut rău martorilor că soarta a vrut ca mama lui Şase-Şase să fie medic ginecolog, nu tatăl său — în situaţia dată, bancurile cu ginecologi nu mai aveau nici un haz. Bancuri cu ingineri aeronautici nu ştia nimeni.

Cu câteva zile înainte, Mike The Lucky Seven mersese la Mishu The Prince, să depoziteze băuturile cumpărate, întrucât Radu nu avea loc în frigider, Vali se săturase să fie depozit (tot fusese, la fiecare chef martoricesc ţinut la el), iar pe Nazarov l-ar fi cardit ta-su peste bot la vederea atâtor molecule de CH3–CH2–OH la un loc.

— Mole… ce?

— Taci din gură, Mishule!

Acolo, pe strada Borsec (viitoarea Downing Street a rockului românesc), seceta lăsase un castron de praf, un „dustbowl”, încât te-ai fi aşteptat din clipă-n clipă să se ivească John Steinbeck şi să scrie volumul al doilea din „Fructele mâniei”. Să-l scrie pe pielea gotheriţei de Silvia, concupina Mishului, cu continuare pe pielea lesei pe care Pârtzul cel sado-maso i-o făcuse cadou de ziua ei.

— Hai, Mikey, intră, că nu-ţi face nimic!

— Bă, nu ştiu…

— Ce-ai, vere? Ţi-e frică de-o amărâtă de caniche?

— Mă, nu mi-e frică, da’ abia ce mi-am luat pantalonii ăştia şi mi-e că mi-i face tot una.

—Aaau, au! De-ai ca tine ne apără pe noi? Stai, că intru să ţin de ea. Pune sticlele-n hol! Uite, vezi? E fetiţă cuminte… Ce e, Succubus? Succubiţa! Nu-ţi place de Mike? Nu-ţi face nimic Mikey; e om cu şcoli înalte — mâine-poimâine-l vezi pe-acolo, pe sus, vâj-vâj… Ne apără de oamenii răi.

Succubus se apropie de Mihail-Cristian, amuşinându-l cu boticul ei umed de ciorba cu dumicaţi. Aviatorul îşi făcu şi el curaj:

— Cuţu-cuţu…

Căţeluşa, aproape oarbă de bătrâneţe, se orienta mai mult prin miros. La fel făcu acum, amuşinând cracul lui Şase-Şase. Ceva o contrarie la el (probabil mirosul capitalist de hypermarket), fiindcă începu să latre. Nazarov făcu un salt în spate, dar, din neatenţie, nu văzu furtunul cu care udase mama lui Mishu, aşa că se împiedică şi căzu pe spate în răzoarele jilave, lăsând în ele un mic crater vredefortian.

— Au, băga-mi-aş…

Iar aici urmă o înjurătură care o făcu să se crucească pe mama lui Mishu, ivită în prag, şi care ar fi dat peste cap indicatoarele de adâncime ale unui batiscaf. „Adâncimetrele”, cum zicea Reta.

— Sau cum se cheamă, Mikey?

— Abermetre, răspunsese Ion serios, privind-o drept în ochi, în timp ce îşi aranja cu grijă planşele într-o plasă.

Johnny nu putea veni — intrase în perioada de admitere la Departamentul de Grafică al Facultăţii de „Arte Plastice, Elastice şi Iconoclastice”, după cum explica el însuşi.

— Icono-duli nu avem, că stăm bine cu circulaţia.

Acum, Noxu’ era condus la gară de ta-su şi de Psihedelic, după ce acesta venise pentru a-i aduce cheia camerei lui de cămin şi o hartă a Bucureştilor. Juan-Alejandro intra în cele două săptămâni de pregătire a lucrării de admitere, pe care trebuia să le petreacă în Capitală, în contact permanent cu facultatea. Madagan îi lăsase numărul de telefon al colegului de apartament, în caz că dorea să schimbe peisajul deprimant al căminului SNSPA aflat aproape de comuna Cernica, la 6 km de marginea estică a Bucureştilor.

— Cernica? Beeei, Psihedelice, da’ tu ar trebui să ieşi al doilea Tudor Arghezi de-acolo!

— Sigur — i-auzi: „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ Decât o fleică friptă doar pe-o parte.” Hai, ieşi, că sunt la poartă!

— Ajunseşi, mă? zbură spre el imensul clăpar, făcând aproape vizibil efectul Coandă asupra aerului din jurul şuncozităţilor sale.

— Eu sunt, bună-i mă-ta! Textier pârlit./ Eu, şi din haloimăs mă-ntorc prozodit, declamă Lynx „cu patheos pe pâine”, vorba lui Romi,  care era ocupat pe vară: făcea un ban cinstit ca vânzător la magazinul de piese auto al unui unchi. Uite, Ioane, reluă Vali: asta e harta, aici e o schiţă a căminului, cu microbuzele pe care le poţi lua… sunt şi două curse preorăşeneşti, dar vin greu… iar ăsta e abonamentul meu pe RATB, care mai are vreo zece zile valabilitate. Cu portarii am vorbit — e totu-n regulă. Le-am lăsat câte-un bilet cu numele tău. Câte-un bilet cu dop, făcu Holloway cu ochiul.

— Băăă, ţi-ai făcut curat în odaie? Data trecută, ştii c-am găsit sub pat nişte sâmburi de măsline şi nişte oase pe care mai aveam un pic şi le datam cu carbon-14.

— Făcut, făcut.

— Bine… Dacă găsesc forme de viaţă încă necercetate, o plătesc pe Alina Lippidi, o-mbrac în latex galben transparent ş-o pun să te violeze cu „Originea speciilor” făcută sul.

— De ce tocmai Alinutza Lippidi?

— Deoarece şi ea este o formă de viaţă încă necercetată. Richard Dawkins ar fi mândru de tine.

Meme-nca-mi-ai lanţul trofic!

Dar Eugen Ionescu întrerupse schimbul de amabilităţi dintre cei doi. Nu dramaturgul, ci tatăl Ionului de Noxiu. Ajutat de textier, îl îmbarcă pe clăpar în maşină, pentru gară, la fel cum, câteva ore mai târziu, Mihail Pavlovici (al cărui epididim umbrise odată forma eboşată a lui Mike) avea să-şi conducă progenitura la trenul de Petroşani.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s