Doar pentru azi, 31.08.13, apoi de şters

Duminica asta, fiindcă nu prea avem timp, vin cu poezie, nu cu proză. Deci trei creaţii:

Amurg de toamnă cu cometă

Ziua-şi aşternea, flămândă, valţurile pe cicoare,
De pe-afeturi de vântoase colora frunzele-n brom,
Ridicând, stingher, pe feţe, cocoşat semn de-ntrebare
Precum rânced se ridică pe la ceafă un lipom.

Amurgul, însă, vine cu pereţii
Ce-ascultă vodeviluri (“ha!” şi “hu!”),
Amurg cu mici slomniri de paspartu
‘N imperialistă limb-a tinereţii.

Amurg imens, o sticlă gri de clopot,
Se lasă ozenistic peste vii,
Făcând din ele lungi dantelării:
Tentaculi de meduze pentru tropot.

Amurg glodos cu treascuri fumegânde,
Frăţâne gros şi rumen războiului apus,
Mediterana-i goală: şi căpitan, şi mus
Lăsară-n spate lăcomii ş-osânde.

De Zilele Recoltei, culorile se schimbă.
Pe feţe, nu pe steaguri. Iar muşchiul de pe stei
Tihnit sub Nord mai zace, sub a răcorii limbă,
Nu dă buluc să facă din două stele trei.

“Tu-rup-tu-bum! În-ţâs! În-cişşş…”
De tobe unde bate
Alt Malagamba, cu mustăţi
Pe deget deşucheate.

Dar, deodată, iată, iată o cometă,
Lunecând şăgalnic ca o aluetă*!
Pruncul iese iute ş-aruncă-n unghere
Scriptele tălmace, scriptele hinghere.

I-auzi, copile, gheaţa cum cântă:
Fitness sub Soare, ioni transpirând!
Candelă-ncoace, clipă mânând…
Hertzul îşi poartă ghebul şi-l zvântă.

________________
* Vezi cântecul francez pentru copii „Alouette, gentille alouette” („Ciocârlie, drăguţă ciocârlie”).

––––––––

Mai purgatorim şi noi ceva?
(scrisă pentru a îmbuna o gagică; Alex Amarfei a apreciat stilul drept „ostentativ, de oltean care tocmai şi-a luat beemveu”)

Când aplombu-aduce schisme,
Cere, cere ermetisme,
Ricoşeu pe milieu,
Milieu de thrillieu.

Iar ecluzele spre muze,
Care tac ca sub ventuze,
Se înghesuie cu lintiţi,
Să smereasc-obraznici dixiţi.

Când amut muze şi arme
Şi tocsinele-n cazarme,
Fă-te cer şi fă-te soluri,
Gheizereşte caramboluri,

Fă-te zebră-n rut de cnuturi,
A conştiinţei tale-abrupturi!
Flecurile să te placă.
Poate-aşa va vrea să treacă.

––––––––

Şi ultima, cea mai hard:

Misionari

Îi gâtuie vara, zvâcnind din bibani,
Spinarea suindu-şi spre sfâruri de iască
Aprinsă cu lupa, sporind în buşteani
Un vifor de noimă de plută ‘scărească.

O noimă le face întreaga câmpie,
Cuptoru-ncingând, ropotind în zdreliţii
Ce azi mai şi mor, ce mâine mai picur,
Un sens pritocind în pitroci (prozeliţii!…)

Prin bălţile Brăilei,
În ciuda Sarsailei,
Prin lanuri bărăgane,
Ţepoase, mitrofane.

Răspântie foioasă,
Calci casă după casă.
Răspântie cu conuri,
Păşeşti printre eonuri.

Răspântie de-oricare,
Din gâfuri, faci urcare
Spre-a şasea-n tuşuri brişcă
Ce-nvârte o morişcă.

Zic “brişcă”-ntrucât gândul
La trap îşi poart-osândul
Într-un grafem-erete.
Semem, deschide-te!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s