Gabi Clocotici şi mineriada

Cândva pe la sfârşitul anilor ’20, pe bateristul Norbert-Gabriel Clocotici l-a priponit o puştoaică de 18 ani (el bătând spre 40), cunoscută în urma unui concert unde ea făcuse voluntariat pentru organizare. Povestea este lungă şi plină de ofuri, inimioare colorate şi scrisori pătimaşe, aşternute pe hârtie parfumată. Părinţii fetei imediat au aflat şi s-a lăsat urât, cu aia mică vieţuind timp de doi ani la Gabi, dezmoştenită până când a venit să le ceară binecuvântarea pentru căsătorie, eveniment stabilit după bacalaureat, deci după alţi doi ani. Au iertat-o, în cele din urmă, iar lucrurile au reintrat în normal, fata continuând să locuiască la toboşar. Bacalaureatul l-a luat decent, cu medie peste 9, având ca meditatoare trei studente disperat căutate de rockeri printre groupie-uri. Se numea Raluca sau Ramona — martorii niciodată nu s-au obosit a ţine minte, adresându-i-se cu „mamzel” sau „pisi”; „Ra”, în cazul unor maxime eforturi de memorie. Când vorbeau despre ea, Jeg Tzappeshlitzii o denumeau „aia mic-a lu’ Gabi”, spre a o deosebi de un caz simetric, „aia mic-a lu’ Sandu”, care tot aşa se numea: Raluca, Ramona, Raisa, Raşela… Habar n-aveau. Fata vrusese să îşi adauge silaba „-sta” la „Ra”, făcându-şi dreaduri, dar fusese cuminţită printr-un simplu: „Te duci la mă-ta acasă valvârtej dacă te prind cu mopu’ pe cap!”

Între timp, formaţia încheia, ca toţi pământenii, anii ’20, muncind de zor la albumul „Proboscis”, dedicat lui Hannibal, care a intrat cu elefanţii în Imperiul Roman. Aia mică a lui Gabi n-avea drept de vot, dar avea gărgăuni. Tobarul nu mai ştia cum s-o-mbuneze:

— Se supără ursuleţul tău pe tine şi nu va mai linge ciocolată de pe pielea ta. Ci slană, brânză şi ceapă.
— Hai, nu zău? Dacă nu vei linge ciocolată, atunci nu vei linge nimic. Poate doar propriul sânge.
— Hahahaha… Vezi ce uşor te-ai îmbunat? Sau sunt eu mult prea bun în domeniu?
— Zât!
— Doamne, eşti atât de manipulabilă… Îmi vine să mă frec cu tobele pe burtă, de extaz.
— Beşiktaş de-aici!
— Haha, „beşiktaş”, auzi… Ai prins replica de la Veta. Foarte bine.
— Mă doare-n pârţ de Veta.
— Făi, să nu te doară, că aia e ditamai savanta, nu o minorosiţă nărăvaşă, ca tine.
— Să fie.
— Dacă stau să mă gândesc bine, cre’ că sunt eu mult prea bun la vrăjelistică aplicată. Ţin minte c-aşa au anunţat aseară la meteo: „front puternic de vrăjeală clocoticească, aducător de precipitaţii lolitice”.
— Hai, Gabi, că-ncep probele de sunet! se auzi strigătul lui Vali.
— Gata, vin!
— Ce faci pe-acolo? Lasă fata-n pace! Pisi, îţi făcuşi lecţiile pentru mâine?
— Eee, „îţi făcuşi lecţiile pentru mâine”… îl maimuţări ea pe impresar.
— Las-o, Psihedelice, c-aşa e ea — tot suntem acum în iunie şi se comemorează mineriada. Are şi ea mineriada ei proprie: 13-15 ale lunii.
— Bă, nu 13, că intri-n pârnaie urgent! hăhăi Lynx conclusiv. Fii consensual şi hai la treabă!

Anunțuri

Un gând despre „Gabi Clocotici şi mineriada”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s