Discografia definitivă şi componenţa formaţiei Jeg Tzappeshlitz

Trupa a activat între 2013 şi 2053, în primii patru ani purtând numele „Deltamistic”, apoi „Jeg Tzappeshlitz”, o dată cu schimbarea bassistului. Lipsa anilor implică participarea persoanei la întreaga istorie a formaţiei.

Componenţa grupului (instrumentele, vocile şi celelalte ocupaţii sunt trecute în ordinea descrescătoare a frecvenţei folosirii):

  • Mihai-Emilian Bercea, poreclit Mishu The Prince / Pârtzul/ Plodul / Stelul Întunerecului: voce principală, percuţie, versuri;
  • Maria Balc-Stegaru, poreclită Marghioala (2017-2018): voce principală;
  • Ioan-Alexandru Ionescu, poreclit Johnny The Nox: orgă electronică, sintetizator, voce secundară, pian, chitară solo, decoruri, versuri;
  • Radu-Florian Madagan, poreclit Radu The Leprechaun (2013-2017): bass;
  • Mihail-Cristian Nazarov, poreclit Mike The Lucky Seven / Şase-Şase (2017-2053): bass, voce secundară, chitară armonie, tobe;
  • Romulus-Andrei Stavru, poreclit Romi The Guitar Tamer: chitară solo, chitară armonie, bass, voce secundară, tobe;
  • Alexandru Skomorohin, poreclit Sandu Glissandu / Pissandu / Croissandu (2013-2038): chitară armonie, chitară solo, bass, vioară, flaut, fluier, blockflöte, acordeon;
  • Vasile Pârvu, poreclit Sile Stârvu (2038-2053): chitară armonie;
  • Norbert-Gabriel Clocotici, poreclit Gabi Borhotici / Troscotici / Bombonici (2013-2038): tobe, percuţie, bass;
  • Gheorghe Neacşu, poreclit Gigi Veacşu (2038-2053): tobe;
  • Andrei-Cătălin Stroe, poreclit Hackeru’ / Edward Norton / Stroe Mr. Bin (2016-2053, cu întreruperi legate de prezenţa celuilalt inginer de lumini, Empedocle Titirez): lumini, sunet, percuţie;
  • Empedocle Titirez, poreclit Titi / Entalpen Turumbellcea (2019-2053, cu întreruperi legate de prezenţa lui Cătălin Stroe): lumini, sunet, versuri;
  • Bogdan-Paul Popescu, poreclit Ozi (2016-2053): sunet, lumini, costume, versuri;
  • Valentin Busuioc, poreclit Vali The Psychedelic / Lynx Holloway: management (patronat, relaţii publice, impresariat, publicitate, marketing etc.), versuri.

Albume şi evenimente:

2013: concert de lansare a formaţiei Deltamistic în barul „Keops” din Craiova, urmat de cântări în baruri şi cluburi craiovene şi bucureştene, cu piese din fostele trupe ale membrilor;

2014: „De mânuţă” (piese numai din experienţele muzicale anterioare; texte nu doar de Vali, ci şi de muzicienii înşişi);

2015: „Cridă în firidă” (primele cântece autonome; versuri şi muzici interadaptate; cele dintâi piese psihedelice ale lui Madagan);

2016: Consacrare naţională: „Antonel de Bontonel” (o mare satiră la adresa snobilor; antiteză cu vremurile de aur ale românilor, în general, şi ale rockerilor români, în special; ultimul album cu Radu Madagan; cel din urmă album sub numele „Deltamistic”; consacrare datorită legitimării gerontocratice într-ale rockului; Radu reuşeşte să impună stilul psihedelic, cu toate împotrivirile lui Ion şi ale lui Romi; texte de Vali, dar şi opere ale unor poeţi români celebri: „În loc de prefaţă”, de George Topârceanu (Ionescu); „Unde ni sunt visătorii?”, de Alexandru Vlahuţă (Madagan); „Epigonii”, de Mihai Eminescu (Ionescu, Madagan, Stavru));

2018: „Manole, zorile se varsă sau Umbra Anei în pană de tensiune” (piesele lansate până atunci sunt cântate acustic şi pe viu, în „Keops”; primul album cu Mike Nazarov; aproape numai compoziţii anterioare, pentru acomodare; câte un solo de bass al nou-venitului; strofe în plus, pentru iluzia de noutate; câteva compoziţii începute de Radu şi continuate de ceilalţi; câteva încercări componistice ale lui Nazarov, în special din perioada craioveană, când colabora cu Alexandru „Grinderul” Brânzan; primul album sub numele Jeg Tzappeshlitz; pe coperte, apar ambele nume ale formaţiei);

2020: „Aer-sol în si bemol” (cel dintâi album electric cu Mike; prima sa compoziţie integrală: „Die Gewehrmatratze” („Salteaua cu puşcă”); la Academia Forţelor Aeriene din Braşov, noul bassist a studiat discografii psihedelice, art rock, space rock şi krautrock; surpriză pentru ceilalţi — până atunci, Nazarov nu dăduse nici un semn în afara moştenirii craiovene hard, heavy, thrash, speed şi grindcore; Johnny începe să îşi cizeleze stilul, sub influenţa compoziţiilor lui Madagan; la insistenţele lui Mike, martorii se apucă de studiul discografiilor din anii braşoveni, dar şi al muzicii electro-pop şi al celei new age);

2016-2020: apar scenarii de film semnate de Valentin Busuioc;

2020-2021: turneu european;

2023-2027: Consacrare internaţională: trilogia „Construind impe-riul” (albume de autor, compuse în întregime de Romi, Ion, respectiv Mike; lucrul, început în 2021, durează câte doi ani la fiecare parte, deoarece Valentin, ajutat de specialişti de la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, le impune un program strict de studiere a muzicii folclorice româneşti; el însuşi citeşte tot ce găseşte în materie de daci, după ce în epoca Madagan studiase autodidact literatură folclorică română):

  • 2023: „Aprinderi”;
  • 2025: „Cuprinderi”;
  • 2027: „Deprinderi”;

2030: „Proboscis[1]  (dedicat lui Hannibal, care a intrat cu elefanţi în Imperiul Roman; rockerii au terminat de ascultat şi de asimilat tot rockul psihedelic post-Pink Floyd);

2031-2035: turneu mondial;

2035: turneul mondial se încheie cu lansarea DVD-ului „Pe viu la Oblemenco”, înregistrare a concertului susţinut pe stadionul craiovean „Ion Oblemenco”; moment de maximă graţie a formaţiei, comparat de critica muzicală cu Wembley ‘86 pentru Queen; invitat-surpriză: Eugen Ionescu, tatăl clăparului; împăcare spectaculoa-să între cei doi; urmează o scurtă pauză; Vali se reapucă de scenarii; Ion şi Romi, respectiv Mike şi Mishu încep lucrul la câte un album, dând naştere unor zvonuri privind destrămarea formaţiei;

2036: „Nifoblepsie[2] sau Pomul Cunoaşterii” (album despre sublimul care poate vătăma neiniţiaţii; formaţia revine componistic după şase ani de pauză; cea mai slabă creaţie a trupei; rockerii decid să treacă pe albume solo sau, cel mult, în perechi; zvonurile despre disoluţia trupei se accentuează, dar sunt infirmate prin concerte în formulă integrală);

2037: album Ioan Ionescu-Romulus Stavru: „Ciorchinele” (voce principală, compoziţie şi majoritatea textelor: Ion; creaţie remarcabilă pentru desenele în stilul lui Giuseppe Arcimboldo, înfăţişând locuri, oameni şi hărţi din America de Sud; însăşi coperta albumului prezintă harta continentului sub forma unui ciorchine de Criolla; jumătate dintre piese sunt instrumentale; Ion îi interzice lui Vali să intervină în versuri; este ajutat, pe alocuri, de Romi; critica apreciază albumul pentru muzică; bile negre pentru texte, considerate „la limita dintre siropoşenie şi emoism”; impresia este potenţată de inflexiunile vocii lui Johnny The Nox; invitat: Eduard-Constantin Cotoară, zis Edi Talent; două treimi dintre cântecele instrumentale datează din 2007-2010; Ionescu concepuse iniţial piesele pentru două albume solo: „Piano Suicide” şi „Cancer”; Ion inscripţionase albumele pe simple CD-uri şi le vânduse pe mâncare, băutură şi ţigări; la lansarea „Ciorchinelui”, sunt prezenţi în public toţi membrii Jeg Tzappeshlitzului; regula va fi respectată la toate albumele solo sau în perechi;

2038: album Mihail Nazarov-Mihai Bercea: „Constantin Constantinopoliţescovici” (satiră la adresa naşilor şi a părinţilor care pun copiilor nume ciudate; invitat special: Alexandru „Grinderul” Brânzan; titlul este preluat de la Ion, cu acordul acestuia; Ionescu a avut ideea în studenţie, într-o sesiune de fumat iarbă; albumul este gata din 2037, dar Nazarov şi Bercea nu au dorit să afecteze popularitatea „Ciorchinelui”; cei doi subliniază acest lucru, pentru a infirma zvonurile despre destrămarea trupei; voce principală şi majoritatea textelor: Mishu; compozitor principal: Mike; albumul ironizează asocieri onomastice precum: William Brânză, Triţă Făniţă, Culiţă Tărâţă, dar şi prenume de sine stătătoare, ca: Loredan, Doralin, Extera; Zambilica se găseşte la loc de cinste în album; nici Castela nu este cruţată; ironii publice de la soţii Ionescu; Mike este vocalist principal pe trei melodii: „Castela”, „Zambilica” şi „Florence Bârnău”; ultima este prezentată drept „această Eleanor Rigby cu reactoare”; versurile lui Mishu sunt văzute de unii critici drept prea morbide; alţii laudă ermetismul mai avansat decât cel al lui Vali; alte voci le numesc „exerciţiu de dadaism”; Costi Corniţescu se simte vizat şi cere explicaţii; cei doi autori dezmint orice aluzie);

2038: Sandu Skomorohin şi Gabi Clocotici părăsesc formaţia din motive familiale; anul ce urmează este lipsit de compoziţii; trupa caută zadarnic înlocuitori; cel mai scăzut nivel al vânzărilor din toată istoria formaţiei; Ion trece la chitară; Romi ia în primire tobele; formula se menţine timp de şase luni; instrumentişti de împrumut;

2039: Mike aduce un chitarist armonie şi un tobar cu vreo 20 de ani mai tineri decât ei: Vasile Pârvu, respectiv Gheorghe Neacşu;

2041: „EKG muntos” (primul album cu noii instrumentişti; patru cântece compuse de ei; reviriment critic şi comercial al formaţiei);

2042: album solo Mike Nazarov: „Nobeluri, rockeri şi cockeri” (în cinstea Vetei şi a Manuelei, laureate în 2040 pentru medicină; cockerul, în clăpăugia lui, simbolizează familistul moleşit; muzică: Mihail Nazarov; versuri: Valentin Busuioc; invitaţi: Gabi Clocotici, Sandu Skomorohin, Alex Brânzan, Edi Cotoară şi Radu Madagan; voci: Nazarov, Cotoară şi Brânzan; succes critic şi comercial; dezgheţul relaţiilor dintre Jeg Tzappeshlitz şi Black Code);

2043: album solo Romi The Guitar Tamer: „Când Bell l-a întâlnit pe Weber” (exclusiv instrumental; invitaţi: Constantin Corniţescu şi Radu Madagan; linii melodice găsite într-un caiet uitat, pe punctul de a fi aruncat la gunoi de Olivia, soţia lui Romi; critica admiră noutatea formulei artistice);

2043-2044: turneu european;

2044: „Umoarea cepoasă” (diverse întâmplări din viaţa formaţiei puse în versuri şi pe muzică; înregistrare dintr-un concert multilingv susţinut pe stadionul Wembley, în timpul turneului european; texte de Vali, Titi şi Mishu);

2045: album solo Mike Nazarov: „Găluşca aeropurtată” (coloana sonoră pentru comedia omonimă scrisă de Vali The Psychedelic, textierul albumului; filmul imaginează o posibilă evoluţie a bassistului dacă ar fi rămas în aviaţie);

2045-2049: turneu mondial;

2049: album solo Johnny The Nox: „Greg Libeccio[3] (închinat tuturor vânturilor din Marea Mediterană; compus în prima jumătate a anilor ’40; nelansat din lipsă de timp; participă o orchestră filarmonică şi diverse ansambluri folclorice din bazinul mediteranean; texte de Vali, Ion, Ozi şi Titi);

2049-2050: turneu european al lui Ion cu „Greg Libeccio”; puneri în scenă maiestuoase; decoruri de Castela şi Carla Stângău, fostă prietenă a lui Stroe şi celebră artistă plastică în anii ’20-’50;

2050: „La patru piroaie” (coloana sonoră a primei părţi dintr-un documentar despre rockul românesc, despre sacrificiile făcute de rockeri, în general, şi de cei fondatori, în special; rockul în sine este prezentat drept calea lungă şi anevoioasă, iar nu cea conformistă şi comodă, „la patru ace”; formaţia Black Code semnează coloana sonoră a părţii următoare);

2051: concert comun Jeg Tzappeshlitz-Black Code; eveniment istoric; explozie de vânzări şi de entuziasm al fanilor; încasările depăşesc Oblemenco şi Wembley;

2051: „Rola şi busola” (pe măsură ce rola timpului s-a derulat, ei, martorii, au imprimat o direcţie stilistică generaţiilor mai tinere (le-au „busolat”) şi speră să aibă aceeaşi influenţă asupra generaţiilor postume);

2051-2053: turneul mondial de adio;

2053: ultimul concert al turneului are loc pe Arena Naţională din Bucureşti; înregistrarea este lansată pe DVD-ul „Aproape nemuritori”; impresarul ţine discursul de despărţire; promisiuni pentru un album multilingv, în trei volume simultan lansate după retragere; lucrul este întrerupt un an mai târziu de fatalul accident vascular cerebral al lui Valentin Busuioc; proiectul este reluat, timid, în anii următori, dar va fi abandonat definitiv în 2060, o dată cu moartea lui Ioan-Alexandru Ionescu.


[1] „Trompă” (latină).

[2] Orbire provocată de strălucirea zăpezii.

[3] Vânturi din Marea Mediterană: Tramontane (N), Gregale (NE), Levante (E), Sirocco (SE), Ostro (S), Libeccio (SV), Ponente (V), Mistral (NV).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s