Mike are insomnii şi sufocări

[Iniţial, era Vali protagonistul, dar Mike are mai multă logică în ansamblul romanului. Vezi întâi faza cu gătitul sărat.]

Dar astea încă nu avuseseră loc… Deocamdată, Mike stătea pe pat cu faţa în sus, cătând vag spre fresca de pe tavan, cu ramă circulară şi care înfăţişa un colţ de junglă pe unde se plimba un leopard privit de păsările şi de maimuţele de prin copaci, rămasă de la foştii proprietari ai apartamentului. Undeva, într-un colţ din fundal, se zărea oceanul…

Acolo era vară. La ei se instalase deja toamna, venind peste tânăra dr. Petraşcu precum o adiere de cearcăne, o dată cu creşterea volumului de muncă, determinată de sporirea cazurilor de îmbolnăviri pe fond de stres: se terminau concediile, se sfârşeau şi banii, se pornea pinballisticul dat din colţ în colţ al oamenilor… O dată cu el, reîncepeau meciurile Ion-Castela, soldate cu portrete expresioniste de ambele părţi şi cu Noxu’ băjenărind zile bune pe la martori.

Toamna, zic, se aşternea peste Manuela ca o scuturare de cearşafuri încercănate… Singura ei bucurie era Mike bassistul, a cărui curbă inspiraţională creştea o dată cu primele vii culese, se accentua laolaltă cu cele dintâi ramuri golaşe, ca nişte linii de EKG, apoi atingea maximul pe buza trambulinei februariste, urmând a se disipa în primăvară. Mihai Bercea, căruia inspiraţia îi juca aceleaşi renghiuri, explica starea de lucruri prin măreţia nemişcării determinate de frig în crasă opoziţie cu mişunatul de orbeţi ai oamenilor căldurii. Traiul alături de nemţoaica Emilia Zugschnauze, din 2026 până în 2045, avea să confirme această idee, pe care Nazarov o justifica un pic mai simplu, după ce fusese iniţiat de Psihedelic: “Ştii cum e cu strugurii culeşi chiar înainte să dea bruma şi de ce vinurile DOCC-CSB sunt cele mai bune? Atunci, ai prins ideea.” De aceea, lunile de vară erau marcate de cântări în defavoarea noilor creaţii, mai puţin în cazul lui Romi, care avea inspiraţii în orice condiţii de PV, adică de nRT, adică de “Ia dă, Ioane-o hârtie ş-un creion!”

Anul 2026 şi-a văzut inspiraţia sufocată de buruiana tracasării venite din partea coşmarurilor în urma cărora Pilotu’ se trezea stors de aer ca un bidon de plastic ce are în el vin, dar nu plin ochi, şi pe care îl aplatizezi înainte de a-l băga în frigider, ca să nu se trezească băutura. În orice caz: după orice astfel de coşmar, Mihail Mihailovici se ciupea până la sânge (proba vitalităţii), după care, decomprimându-şi groaza cu o răsuflare, cădea înapoi cu faţa în sus, privind spre colţul de junglă de pe tavan.

Abia după 5 minute, timp în care se dumirea că nu venea nimeni din vis după el, abia atunci îşi lăsa biniiişor un picior peste marginea patului, în ceea ce părea o tatonare. “Încerc marea cu degetul de la picior”, îi spusese medicului nuclear, explicându-i că iluzia aceasta o avea din primele vacanţe la ţară, unde dormea singur în cameră încă de la trei ani, iar în odaie ligheanul pentru picioare folosit şi lăsat de cu seară lângă pat, într-o lene proverbială, era privit de viitorul aviator printre degetele unei treziri întâmplătoare (degetele lui de la picioare), în puterea nopţii, şi părea un ochi de mare, iar dungile de râp din apa lui nu erau altceva pentru micul roacher decât spuma valurilor proaspăt sparte, întâmpinate de el cu câte un oftat al regretului că nu le prinsese întregi. Iluzia patului-barcă l-a urmărit multă vreme pe Mihail-Cristian, mai ales când pilota hidroavioane sau când îşi amintea o ilustraţie dintr-o cărticică plină de poveşti despre elemente chimice, ilustraţie ce înfăţişa un metal navigând într-o barcă pe o mare bazică, parcă aşteptându-şi bolovanul de hidroxil care să-l tragă la fund, să-l…

Hhhîîî-hăh… Uah!

Am deschis fereastra după groaza din vis,
Aşteptând să-ntâlnesc bălţi de soare ucis,
Dar sub cerul din zori
Am găsit pacea din flori.

— Manuela, unde eşti, suflete?

Manuela era la spital, plimbându-se cu trăsura în buiestru printre măruntaiele oamenilor văzute pe monitor.

Mike nu mai putu răbda. Îşi scoase căştile din urechi, opri playerul, şterse balele curse pe pernă, se dădu jos din pat, se îmbrăcă şi porni spre Universitarul unde iubita făcea pe rezidenta în medicină nucleară, aşteptând să-ntâlnească nu bălţi de soare ucis, ci al doilea rezidenţiat, în genetică, apoi programul de cercetare promis de Psihedelic soţiei şi „cumnatei”. Deocamdată, blonda făcea medicină nucleară. Îşi alesese ca primă opţiune de loc al rezidenţiatului Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, la sfatul Mirei şi al lui Vali, acesta argumentând că aici se desfăşura cea mai bună cercetare medicală din România.

Cercetare medicală şi nu numai: odată ajuns la Eroilor, Mihai Nazarov începu să cerceteze cu ochi de insomniac întreaga intersecţie. Negrul statuii eroilor sanitari răspândea mustrări în camuflarea lui: „Cine mai are curajul să zică „4 dimineaţa„? Nu vedeţi că e noapte-n toată regula? Vâlva băii face bivuac!”

Curtea spitalului îşi rătăcea desfrunzirile prin noapte, totuşi nu fără solemnitate, una înfrigurată ca la o fugară inspecţie de trupe dinaintea unui asalt de până-n răsărit. Nu mai aştepta decât goarna.

Copleşit de peisaj, Şase-Şasele trecu înainte cu capul plecat, ca pe lângă un sfat spontan de generali în curtea unităţii, după ce i-a salutat regulamentar.

— Manuela, ai musafiri.

— Musa… Aaa… Haha… Ăsta nu-i musafir, no — aista-i… piciorul meu cel stâng, că tot îi place lui simetria ş-amu-amu puşcă-n clişee, râdea doctoriţa, umplând camera de gardă de soare resuscitat. Ce faci, tu? Ţucute-n bărbuţa ceea de ţap!

— Fac… pă franţu’ cel rău să mă mânce, surâdea The Lucky Seven luminat, întâlnindu-i ochii pentru care ar fi fost în stare să pornească un război civil de pe o conductă de înaltă presiune. Am insomnie, Manuela Feodorovna…

— Da? Cum aşa?

— Eeeh… Păcate grele… În alte vieţi, completa el, sub încruntarea întrebătoare a nuclearistei.

Doctoriţa se apropie de el şi, fără nici o vorbă, îi luă capul între mâini, cufundându-i-l în balconiada ce mirosea ameţitor a liliac deasupra unui gheizer şi masându-l pe toate continentele relaxării: şi pe tâmple, şi pe sinusuri… Pilotul începu să toarcă…

— Eee…Cine ştie prin ce paturi străine ai scris tu note şi tabulaturi, de-amu nu mai ai inspiraţie… Dar apoi, întâlnindu-i sinceritatea privirii de “fii serioasă”: Te pupă blonda… şodule. Mţu!

— Mmm… Rrr… Rrr…

— Ce faci tu, aviator? Torci?

— Mmmhmmm…

— Ce-ai fost tu în Satya Yuga?

— Mmmârtanul primordiaaal… Prim în ordie, prim în fisiune… „Radioactivity”…

— „Is in the air for you and me„. Dar te-au fâsâit mâţele — aşe-i ori ba?

— Pfff… „Radioactivity… Discovered by Madame Curie”…

— „Fofoloancele”, vorba lui Tudor Muşatescu*.

— Nu fi grobiană…

— Te-aştept să vii…
Să te întorci la mine…
Numai aici
Ne va fi cel mai bine…

— Aşa, aşa, cântă…

Mirabela Dauer pătrunsese în apartamentul lor o dată cu acea explozie de viaţă ce se numea Manuela, care intrase în iatac cu două valijoaie în mâini, direct din Gara de Nord, zbicind cu piciorul şi uşa, şi somnul din Nazarov: „Veniţi, privighetoarea cântăăăăăă… şi liliacul e-nfloriiiiiit!”

— Te las, dară, c-am treabă, sfârşi ea frământarea. Te pupă Manuela… şodule. Mţu! Să fii cuminte! se îndepărta ea, privindu-şi unghiile, de care era obsedată. Doar parfumul de liliac se mai întorcea să-i facă lui cu mâna.

Un şuier sfâşietor întinse primul strat de muştar pe felia zilei. Era trenul de 4:45 dinspre Bucureşti Nord spre Ploieşti Vest, care vestea zorile…

Un cuţit prin inimă…

Abia atunci se trezi Nazarov:

— Goarna…

_________________________________________________________________________

* Vezi „Doresc ca micile mele rânduleţe…” de Tudor Muşatescu, unde pisica unei reclamante se numeşte Fofoloanca.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s