Ortodoxia aviatorului

Dacă o iubise pe soprană? Bineînţeles! O iubise furtunos, viscolos chiar, căci pentru ei doi viscolul nu era altceva decât albul prostovol pe care Dumnezeu îl lăsa în jos peste micul şi energicul rus şi peste graţioasa lui soţie. O iubise cu plesnete de harapnice pe înzurgălaţii cai de la sanie, cu şube patriarhale şi frăţeşti, în care capetele păreau înşurubate de căciulile cu urechi. Dragoste năvalnică, cu scârţâit de tălpici pe zăpadă şi cu detunături de revolvere în văzduh… Cu scuturat de cizme în pragul pridvorului de piatră şi cu ridicatul căciulii în faţa socrilor, sub care buzele bassistului pecetluiau filiaţia pe mâinile bătrânilor.

Moartea Mariei a fost primul moment de reviriment al ortodoxiei nazaroveşti: Mihail-Cristian s-a suit în tren şi nu s-a oprit până la mănăstirile bucovinene. S-a spovedit dea fir a păr, s-a spovedit de-a fir-a-păr, s-a împărtăşit, a făcut canonul şi, timp de cinci ani, până în 2030 (anul lansării albumului „Trompa-n Eurompa”), nimeni nu l-a mai aflat altundeva decât cu formaţia, cu zborurile şi cu cea de-a doua soţie, Manuela Petraşcu. Abia după aceea a reînceput să dispară cu săptămânile, dar el venea cu justificaţia zborurilor de 180° în latitudine sau în longitudine. Să fi fost asta din pricina apariţiei Emiliei Zugschnauze, cu o genealogie nu tocmai paşnică? Nimeni nu putea şti. Manuela doar atât îi pusese în vedere: „Mike-ule, după câte îmi dau eu seama, tu eşti bigam: cu mine şi cu trupa. Problema-i că suntem cumplit de interdependente şi de rezistente la triunghi. Îţi alegi.”

Mike a devenit definitiv continuu în vizibilitatea lui la începutul anului 2035, o dată cu naşterea unicului său fiu, Dumitru (botezat, iniţial, Carmen, dintr-o regretabilă neînţelegere). Din nou tren, duhovnic, spovedanie şi căinţă. Definitivă, de data aceasta.

Deşi Remus era şi el un duhovnic excelent şi, în plus, se găsea la doi paşi de martori, tocmai această parte din urmă, cu proximitatea, îl stingherea crunt pe Mike: obsesia că, întâlnindu-l adesea, Padre avea să se uite la el… nuştiucum. Ei, cum? Ce? Nu se angajase să tacă în legătură cu ce aude la spovedanii? Fireşte că da. Păi, ş-atunci? Eeei… Om este şi Remus — nu e sfânt, să zici c-ar putea stoarce zer din Lună. Plus că nici Manuela nu îl privea fără suspiciune, căci blondul părinte era prieten de cursă lungă cu impresarul, cu care geneticiana nu era tocmai pe roze.

Manuela? Da-da-da. Acea Manuela. Manuela Petraşcu, din 2027 chiar Petraşcu-Nazarov. Combinarea lui Mike cu ea se petrecuse întocmai precum cu Marghioala:

— Noi doi ne ştim de… hă-hă. De ani buni. De ce nu ne-am combinat pân-acum?

— Păi, nu ştiu.

— Păi, hai!

— Hai!

Nunta a fost restrââânsă-restrânsă, dintre martori nefiind invitaţi decât Veta, care îi era Manuelei aproape soră, şi Vali, care, din nefericire pentru blondă, era bărbatul Vetei, dar şi care se avea ca fratele cu Mike.

Dar astea urma să vină… [Urmează partea cu gătitul sărat.]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s