Ce păţeşte femeia când nu ascultă de bărbat

La sfârşitul lui octombrie 2026, Mike se afla în apartamentul nou-cumpărat în Bucureşti, între Eroilor şi Izvor, destul de aproape de cel al soţilor Busuioc-Cepta şi de Spitalul Universitar, unde Manuela Petraşcu „nucleiera” — îşi încheia rezidenţiatul în medicină nucleară, pregătindu-se de al doilea, măreţul, multaşteptatul rezidenţiat în genetică medicală.

Manuela (care, după trei luni de „pilotăreală”, se mutase cu Nazarov) gătea cam sărat. Cam prea sărat, chiar, motiv în plus pentru Lynx Holloway să mârâie împotriva ei, cum că atentează la sănătatea bassistului şi, în general, a Jeg Tzappeshlitzilor, când The Lucky Seven îi strângea împrejurul mesei. „Vali, lasă fata-n pace!” îl înghiontea Veta. La un moment dat, surprinzând o astfel de discuţie între cei doi, Mishu se găsise să vorbească şi el, de colo:

— LOL. Eu cre’ că Vali dinadins o tachinează pe Manuela — ca s-o atragă. Odată s-o prindă el într-un colţ şi să vezi pe urmă…

— Heiii!…

— Mishule, du-te şi dă zăpada de la autocar, că, de nu, ne-ntoarcem acasă cu telescocaru’.

— Vali, nu vorbi urât!

— Ce-ai, dragă? Cu cuptorul tip Telescocar. Doar nu era să zic că ne-ntoarcem cu elicopterul tip Cariciopter.

În realitate, textierul nu nutrea nici un gând necurat faţă de Manuela — atât doar că avea infantila plăcere de a enerva pe cineva irascibil. Singurul care, în sinea lui, şi-o imagina pe blondă legată de pat cu cătuşe, biciuită, picurată cu ceară şi nu numai, într-o reţetă infailibilă testată de el însuşi pentru îmblânziri de scorpii, era Gabi Clocotici, bateristul lor care mai avea un pic şi spărgea tobele când se întâmpla să treacă geneticiana pe lângă el.

Manuela, zic, gătea cam sărat. Să fi fost asta cauza sufocărilor nazaroveşti? Mike nu-şi aducea aminte să fi avut vreodată probleme cu inima: juca fotbal şi tenis, făcea schi o dată la 3-4 luni preţ de o săptămână, se duela cu Mishu şi făcea întreceri de înot cu Noxu’. Fiindcă trebuie spus că Johnny, cât era el de înalt şi de gras, avea un talent la înot de te lăsa tablou. De altminteri, Radu Madagan remarcase demult, în anii facultăţii: „Ia uite, bă, martorilor: Ion ăsta e curat om al cavernelor: urcă pe munte ca capra neagră; înoată chiar şi-n Bâlea, cât ar fi el de rece, îţi ridică maşina cu mâinile goale, fără cric. Pe-ăsta să-l trimiţi pe front în prima linie!”

Manuela, zic, gătea sărat în primele lor luni de convieţuire. Mikey o rugase: „Manuela (cu cel mai pur diftong spaniol şi cu un „l” ca zbârnâitul coardelor întinse de la castaniete, înainte ca acestea să revină furtunos şi să zdrăngănească o energică bătaie din palme a blondei, cu vijelia ei binecunoscută: „Hai! Găteala! Un-doi-trei! Acum pleacă trenul!”), Manuela dragă („dragă” rostit cu o dilatare autoironică: „oare chiar sunt eu în stare să orizontalizez, să cartografiez pe planiglob un atât de vertical şi de elastic resort?”), Manuela, ştima casei ce eşti tu, nu mai găti, fiinţă, cu Ocnele Mari! Te roagă Pilotu’. Vrei să ne vezi focoşi? Din focoşi, inimoşi; din inimoşi, ceroşi; din ceroşi, fildeşoşi; apoi… Dumnezeu cu mila.” Binie, tu, aviator… N-oi mai găti aşe.”

Dar i-a trebuit vreo jumătate de an să se dezveţe.

Bună şi jumătatea aia — Mirei, cea mai bună prietenă a Manuelei, i-au trebuit doi ani întregi de convieţuire cu textierul ca să se înveţe cu gătitul, deşi chiar şi după aceea o aflai înconjurată de pretexte ca Ion de orgi. Sau ca Romi de orgii. Leneşă? Nici pe departe — atât doar că moleşitorul miros de zemuri culinare puse la fiert sau la prăjit o înăbuşea pe ea, cea atât de obişnuită cu respiraţia tragică a spirtului, a cloraminelor şi a anestezicelor.

[Urmează faza cu opiul şi spiritismul.]

Însă, deocamdată, Manuela punea prea mult sare-n oală.

— Băi, femeie, tu i-ai adus aici pe Vali şi pe Ion, să transpire laolaltă-n ciorbă?

— Eee, alta amu! Du-te să-ţi gătească Agatha dacă nu-ţi convine!

Agatha era gagica lui Ion din acel moment şi îşi luase porecla Gagatha întrucât, după cum aţi ghicit, era gâsculiţă.

Mikey răbda, răbda (căci polemologia pe care o studiase în facultate îl făcea să evite, pe cât posibil, conflictele asimetrice), răbda el, răbda… dar, într-o zi, ajuns acasă obosit de la Otopeni şi dând cu limba de ciorba ca subsuoara Noxului, a făcut vârş! cu zeama pe cap, a aruncat farfuria direct prin fereastra închisă, a răsturnat masa, a făcut miş-fărâmiş sub picioare toate farfuriile de pe ea, a ieşit în curte, s-a tăvălit pe toate părţile în noroi (noroc că dezbrăcase uniforma), s-a-ntors în bucătărie aşa, împuţit, a rupt o bucată de pâine, şi-a băgat de câteva ori mădularul în ea, apoi a urinat haotic prin toată încăperea: pe gresie, pe masa răsturnată, pe vasele făcute ţăndări, pe pereţi, pe combina frigorifică, pe aragaz, pe dulapuri… A fost întâia oară când a văzut-o pe Manuela plângând şi singura dată când a pomenit-o trârntind după ea uşa băii, cu un pocnet de-a sărit geamul:

— Du-te-n morţii mă-tii de bou!

Şi s-a dus. După ce a auzit-o vomitând, obidită, ca şi cum ar fi fost violată, pilotul s-a spălat cum a putut în chiuveta WC-ului de serviciu, s-a schimbat, lăsându-i nevestei hainele murdare chiar pe pragul băii („Las’ să le vadă scârba!” a gândit el fără glas), şi-a făcut o bocceluţă şi dus a fost. La Craiova, la părinţi. O lună încheiată a locuit acolo, venind în Bucureşti doar pentru concerte şi pentru zboruri. Până n-a văzut-o pe doctoriţă la uşa blocului, plânsă şi spăşită, nu s-a-mbunat.

Anunțuri

Un gând despre „Ce păţeşte femeia când nu ascultă de bărbat”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s