O palmă dată uneori nevestei este chiar terapeutică

De intercalat aici.

În altă zi, textierul stătea la Mocheta (ca martoru’ — cum altfel?) şi spunea bancuri, extaziat de sughiţurile Walexandrei, ce îl întărâtau la din ce în ce mai multe, de se temeau cei din jur să nu se sufoce fata. Din banc în banc, Lynx ajunse la unul cu un preot pe drum:

— Auziţi? Cică mergea un popă pe drum şi, la un moment dat, întâlneşte o puştoaică de 18 ani care-ţi ridica… moralu’ când o vedeai: “— Săru’ mâna, Părinte. — Bună, bună… bună, bună…” Mai merge preotu’ ce mai merge şi dă peste o femeie de 35 de ani, făcută-n ciuda… vremii. Iarăşi: “— Săru’ mâna, Părinte. — Bună, bună…” După o altă bucată de drum, dă peste o babă de 70 de ani: “— Săru’ mâna, Părinte. — Ă… Mergi sănătoasă, Mărie!”

La care pe Arahnela a mâncat-o-n fund să-l întrebe pe băncuitor:

— Da’ mie cum mi-ar fi zis?

— “Hai noroc!”

— A fost un hai… Phaaa! Ea atunci era obsedată de Pink Floyd, aşa că instantaneu şi-a luat porecla “The Wall”. Nela The Wall. Nela Păretoasa… câte şi mai câte… avea să-şi amintească Holloway peste câteva zeci de ani în faţa membrilor formaţiei pe care o impresaria, la volanul autocarului oprit în faţa barierei de cale ferată. Zi tu, Ioane, dacă nu e-aşa.

— Ba aşa e.

— Chiar: ce mai ştii de Nela?

— E prezentatoare la Al Jazeera.

— Să mooori tu!

— Da, mă — a terminat franceză-arabă la Bucureşti.

— Eee, Ioane, Ioane… ce mai sultan ai fi ajuns tu acu’… Uliuliuuu… Dacă-i dădeai una peste bot, nu sărea sânge; sărea petrol.

— Da’ ce-am, mă, să bat fata?

— Da’ nu atunci, clăpare, ci-n caz că te-ai fi luat cu ea cu cununie. Preventiv, aşa: o scatoalcă peste ochi. De te-ar fi-ntrebat de ce, i-ai fi răspuns doar atât: „Las’, că ştii tu mai bine.” Dacă nu te-ar fi-ntrebat, atunci cu atât mai bine. Oricum: după isprava asta, îţi puneai pălăria pe cap şi plecai de-acasă o zi-două. Iar femeia ar fi-nceput să-şi pună-ntrebări: „Mă, de ce m-o fi cardit? O fi aflat de seara aia, când m-am întins prea mult la vorbă cu vecinu’ Costică? Ori poate că mi-am făcut zâmbre cu Gilă, ăla de stă la două străzi mai la deal? Sau că i-am pus mâncarea ne’ncălzită cum trebuie?” Şi să vezi tu, Ioane, ce cuminte se face femeia dup-aia! Să vedeţi voi, martorilor, cu ce aşternuturi curate te-aşteaptă. Ba te şi-ntreabă: „E destul de udă apa din cadă? Să-ţi aduc televizorul mai aproape?”

— Bă, gata — noi plecăm. Să ţii concertul cu cine-ăi şti.

— Hooo, băăă — ce-aveţi?

— Păi, dacă eşti porc…

— Stai, frate — eu ziceam doar dacă e nărăvaşă, dacă sare din crac. Dacă dă ea întâi semne că şi-ar da poalele peste cap. Cu femeile cuminţi ce să am?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s