Veta, opiul şi spiritismul

Manuelei, cea de-a doua soţie a lui Mike, i-a trebuit vreo jumătate de an să se dezveţe a găti sărat.

Bună şi jumătatea aia — Mirei, cea mai bună prietenă a Manuelei, i-au trebuit doi ani întregi de convieţuire cu textierul ca să se înveţe cu gătitul, deşi chiar şi după aceea o aflai înconjurată de pretexte ca Ion de orgi. Sau ca Romi de orgii. Leneşă? Nici pe departe — atât doar că moleşitorul miros de zemuri culinare puse la fiert sau la prăjit o înăbuşea pe ea, cea atât de obişnuită cu respiraţia tragică a spirtului, a cloraminelor şi a anestezicelor. Dealtfel, prin anul al treilea, în camera de cămin a Manuelei, fumase prima ei pipă cu opiu şi rămăsese iremediabil îndrăgostită de acest drog. Nu i se destăinuise lui Vali decât trei ani mai târziu, într-un moment de profundă fericire a Lynxului, după lansarea „Aprinderilor”, dar chiar şi atunci în urma unui lung ocoliş, căci impresarul nu tolera în formaţie decât drogurile uşoare, dar chiar şi pe acelea după lungi tracasări şi cu raţii, „pe cartelă”, întrucât:

— Băi, tatule… îi explicase el la capătul opus al căzii, hoinărind cu degetele piciorului pe coapsa ei şi vorbind surprinzător de rar şi de calm. E ca şi cum… ai lua Viagra… deşi încă… eşti în putere…. La fel stau lucrurile cu drogurile: ai la dispoziţie… miliarde de kilometri pătraţi de Pământ să explorezi şi să te laşi pătruns… şi, în loc de asta, tu… stai într-o cămăruţă şi bagi chimicale?

— D-apăi, no… Să ştii tu că ai scrie texte mult mai bune dac-ai încerca aşa ceva.

— Hm… Deocamdată, ţara şi… din ce în ce mai mult… restul Europei ne venerează aşa cum suntem: treji.

— Biiinie, tuuu.

Pauză. Şurrr… şurrr… prin apă.

— Da’ auzi, textiere?

— M.

— Amu trii ani, la prima pipă, pe tine te-am văzut.

— Pfff… Io mai lipseam dintre bâzdâgăniile tale.

— Tu vâsleai, eu stăteam la capătul opus al bărcii şi mă uitam la tine. Am impresia că te filmam. Apa clipocea aşa: clipoci, clipoci… şi mi-a venit ideea că, în timp ce tu vâsleai, undeva sub noi, în lac, o femeie îmbrăcată într-un impermeabil se plimbă pe fundul apei, urmărindu-ne. La un moment dat, tu te-ai uitat în sus, la stânga, apoi la dreapta şi doar atât ai rostit: „Dacă nu plouă, la 19 suntem acasă.” Ce-o fi-nsemnând asta?

— Că mi-era foame şi aşteptam cina.

— Ţucă-l Veta pe el de mâncălău…

Mira a uitat, cu timpul, de prima ei vedenie. În 2040, însă, la 19 ani de la cea dintâi pipă cu opiu, avea să îşi aducă aminte de ea chiar în timp ce urca treptele scenei de la Nobeluri…

Însă până atunci urma să mai treacă nişte ani, de-a lungul cărora şedinţele de opiu ale celor două doctoriţe aveau loc acasă la Ozi. Cum „care Ozi?”? Bogdan Popescu, sunetistul, „vrăjitorul”, alături de prietena lui din acel moment şi de cele patru file ale calendarului ce indicau echinocţii şi solstiţii. De spiritism ce să mai vorbim? Treimea fundamentală a martorimii craiovene (Noxu’, Printzu’ şi Psihedelicu’) de trei ori luase parte la şedinţele de învârtit masa şi de trei ori fusese poftită urgent afară de către Bogdan, după ce pe toţi trei îi bufnise râsul, văzând cât de în serios se luau ezoteriştii. Mike se alia cu Remus şi blama dubioşeniile ce se petreceau în casa sunetistului (argumentând, documentat, că numai un îndrăcit este în stare de aşa ceva), iar Romi era prea ocupat ca să participe. Numai Sandu şi Gabi stăteau cuminţi, pătrunşi de fenomen, apoi le povesteau martorilor, cu ochii măriţi de extaz mistic, ce făcuseră ei pe-acolo, cum intraseră ei în contact cu unul şi cu altul…

— Bine, mă, bine. Ia, colea, de boxă, s-o mutăm!

Atunci vorbise Veta cu Zenovia Cepta, strămoaşa ei din al optsprezecelea veac, incredibil de fertilă. Îi mărturisise doctoriţei că o admira sincer fiindcă, dintre toate urmaşele postbelice, numai ea, Mira, îi păstrase ochii somnoroşi şi părul greu ca o cortină, dar că ar fi admirat-o şi mai mult dacă ar fi luat exemplu de la tanti-sa Floarea, nevasta unchiului Tudor, care bucura pământul Maramureşului cu opt copii.

— N-am timp, nană Zenovie…

— Lasă, copilă — oricum, tu ai s-ajungi om mare.

Anunțuri

Un gând despre „Veta, opiul şi spiritismul”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s