Veta dorea copii

De intercalat aici.

Aflând de sarcina Manuelei, Veta fusese năpădită de instinctul matern, dar obiecţia lui Vali cu lipsa de timp a amândurora şi de maturitate a lui o făcuse să se resemneze cu o soluţie de compromis:

— Bine, textierule, dară… măcar un animal, o pasăre, ceva… Chiar şi o tarantulă, numa’ să ştiu că-i un suflet în casa asta sau în curte când suntem noi plecaţi. Hai, Vali… Te rooog…

Şi prelungea „o”-ul, dar cu altă nuanţă decât umorul cu care observa lucrurile din jur şi care, de multe ori, preceda un râs ca un pocnet mirat din palme, dar şi ca o înfiorare de barbă de-a lungul gâtului ei carstic.

— Te rooog…

Şi rugămintea era ca o turlă înaltă şi subţire de biserică maramureşeană, ca o turlă născută din împreunarea mâinilor: „te rog cu cerul şi pământul, cu toate cascadele şi gheizerele împreunate”, părea a spune glasul uşor nazal al neurochirurgei. Nu era nazalizarea aceea rece a celor înăcriţi de lucrul cu oamenii, ci electricitatea ascunsă a întregii ei fiinţe, care îi vibra în oase şi în cartilagii cum vibrează curentul în tolele din transformator.

Mira-Elisabeta, în general, se alinta, lungind cuvintele, parte cu autoironie caldă la adresa propriului accent, parte cu o felină satisfacţie de a-şi vedea bărbatul urmărind-o de-a lungul întregii intonaţii, ca un căţel pe care îl amăgeşti aerian cu o bucată de carne. Aşa şi Mira:

— Ce faci tu, Lynx? Când te-ntorci în Cluuuj?

Sau:

— Ioooi, măi, emberule… Strofele astea pentru mine îs?

Sau:

— Ţi-o făcut socrella salaaată… salată die viniete, tu, mâncălău!

Dar, cu toate farmecele doctoriţei, Holloway nu rezona la ideea paternităţii:

— N-avem timp, Veto. Fizic n-avem timp. („Fizic” era adverbul lui favorit când vrea să îşi facă ideea palpabilă.) Într-o lună, dacă ne vedem două săptămâni, înfirate şi drămuite.

— Ooof… Dar avem părinţi, unchi, mătuuuşi…

— Da? Şi, dup-aia, când s-o face mare copilul, o să ne-ntrebe cine suntem, că el nu ne-a prea văzut pe-acasă.

— …

Şi cearşafurile atârnând din tavan păreau nişte marsupii pentru ploi.

Anunțuri

Un gând despre „Veta dorea copii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s