Un popă şi un rocker (Remus este avansat în grad)

Asta şi făcea Remus, de ceva vreme consilier mitropolitan, după ce fusese nişte ani consilier episcopal. „Consigliere”… zâmbea Bardu’. „Consigliere”… sunau tacâmurile spălate de Dora după masă, când cei doi se pregăteau să reia munca la renovarea casei.

Un ţârâit îi trezi pe popă şi pe rocker din visările lor lanceolate despre puterea exemplului personal.

— Ooo… Să trăiască domnu’ Veniamin!

— Sărutăm dreapta! Bucură-te foarte, fiu al Dunării de Jos, veseleşte-te, fiul Galaţilor*, căci, iată, Patriarhul mă trimite ca sol de înălţare!

— Zi, bre, care-i ofu’!

— Ofu-i de uşurare: de-acum, îţi poţi pune mai lesne planurile-n aplicare.

— Păi?

— Eşti consilier patriarhal — vino să-ţi iei în primire postul!

— Oai-ai-ai! Dau o agapă.

— Poţi să dai şi două, că sunt mulţi pomanagii prin instituţie.

— Băi, omule, eşti… dat în meta-, ca să mă exprim aşa.

— De ce, mă?

— Fiindcă mi-ai făcut o bucurie dincolo de toate cuvintele.

— Uiţi c-am fost născut de Blagoveştenie?

— La marea artissimă. În fiecare zi, în fiece clipă a memoriei tale să-L slăveşti pe Domnul pentru asta!

— Absolut. Tu când vii?

— Uite-acum sunt în tren. Ajung în maxim două ore la voi.

— Te-aşteptăm. Drum bun să ai!

—  Mulţumesc.

Remus închise ochii, masându-şi sinusurile cu degetele făcute floare. Aceeaşi floare alunecă pe pieptul şi pe umerii protopopului într-o cruce ca o vâslire prin apele vremii. Părintele închise ochii şi se cufundă în rugăciune, în genunchi, cu faţa spre est, sfidând zdroncăniturile trenului la fel cum o gravidă sfidează orice relativitate, neputând fi gravidă faţă de ceva şi non-gravidă raportată la altceva. [ajutaţi-mă, vă rog, cu autorul acestei idei şi cu citatul exact] Nici unul dintre cunoscuţi nu îi contesta trăirea de credinţă. Discret, Valentin închise cele două telefoane. Nimeni nu ar fi putut spune ce rosti preotul în rugăciune, dar crucea de final păru a prinde contur şi a dăinui câteva clipe în aer.

Clericul se reaşeză, purtând în ochii lui de exorcist o lucire cât să biruiască legiuni întregi de diavoli. Rockerul, stingherit, nu îşi găsea cuvintele. Luă dreapta popii şi o sărută.

— Bă, stai, mă, ce faci?

— Pup mâna care-o să dirijeze rezistenţa României profunde.

— Bagi din top… zâmbi clericul, să-l încerce.

— Nu bag, mă din nici un top, ce-ai? Ce văd, aia spun.

— Heh… Facem şi noi ce putem.

_______________________________________________________________________

* parafrază după Zaharia, 9:9

Anunțuri

Un gând despre „Un popă şi un rocker (Remus este avansat în grad)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s