Un popă şi un rocker (şmecheria preoţească poate fi folositoare tuturor)

Faza cu taxarea televiziunilor pentru dreptul de filmare, apoi pentru cel de televizare al slujbelor, întreaga schemă, zic, nişte popi şmecheri o inventaseră, prin anii ’20, şi obţinuseră legiferarea ei minten-mintenaş, deşi cu mare tam-tam mediatic. Gândirea era cât se poate de simplă şi pornea de la imensa înghesuială a camerelor de luat vederi când murea câte o vedetă: presă din România (nici pe departe presă românească!), timp de 30 de ani ai to-ot dăulit împotriva Bisericii Ortodoxe Române, a credinţei pravoslavnice şi, în genere, împotriva a tot ce ţine de transcendenţă. Ca să nu mai vorbim de românitate. Ai făcut sau n-ai făcut asta? Ai făcut. Ei bine, nu-i nimic — acum, ispăşeşti. E inutil să spun că, după promulgare, îmbuibarea sacerdoţială crescuse exponenţial, că aureturile, bolizii şi palatele deveniseră tot mai vizibile, că lumea venea la biserică tot mai strident (şi în bârfe, şi în haine, şi în tot), că până şi „Bine eşti cuvântat, Doamne” suna mai degrabă ca „Bine eşti îngropat, Doamne”, încât te aşteptai ca, din clipă-n clipă, s-apară un nou Martin Luther, care, pe nesimţite, să îl înlocuiască pe Dumnezeu cu un nou zeu al muncii de sclăvete, camuflată sub cuvinte precum „agonisire”, „responsabilitate”, „etică” ş.a.m.d. Ba, la un moment dat, apăruse o nouă modă de vânătoare mediatică, pe lângă cea împotriva pogo-iştilor de la moaşte: goana după popi beţi, curvari sau, pur şi simplu, care mâncau de dulce în post. Slujbele nu mai puteau fi filmate fără bani, dar cărările „sutanelor” (alt clişeu presangiu) erau multe.

În tot marasmul acesta, existau, totuşi, câteva sute de preoţi în toată ţara care înţelegeau cum stau lucrurile şi Îi mulţumeau lui Dumnezeu că mânăria hrăpăreţilor de mai sus era mană cerească pentru cine ştia că banul este mijloc, nu scop. Astfel, în ziare şi la radio (medii care nu intrau sub incidenţa sus-menţionatei legi), apăreau din ce în ce mai multe ştiri despre popi care construiau câte ceva pe lângă biserici (monahii erau deja cunoscuţi): care un orfelinat, care un azil, care o şcoală generală, ba chiar şi — hopa! ce e asta? — câte-un spital. Mic, prăpădit, cu nici o mie de paturi, însă erau unul ici, altul colo, la cincizeci de kilometri, şi uite-aşa se face Raiul… Mici, tăcute, cum erau, dar trecea un an şi te pomeneai că unul îşi cumpărase RMN, că altul îşi deschisese UPU, că un al treilea opera cu laser… Medicii plecau pe capete, dar nu din ţară, ca în anii ’90 şi 2000: acum, sensul era dinspre stat către privat sau dinspre stat către Biserică. Salariile deveneau comparabile. Dăduse Dumnezeu gândul cel bun unor medici celebri, care depăşiseră pragul material al zilei de mâine, le dăduse, zic, gândul de a face ei primul pas şi, astfel, serviseră drept exemplu pentru sute de rezidenţi. Secularizarea începută de Cuza (chiar dacă pe vremea aia era bine intenţionată, vizându-i în special pe călugării greci aserviţi Athosului), secularizarea acum îşi găsea un naş subtil, subtil de tot. Catedrala Mântuirii Neamului fiind terminată, ierarhii pricepuseră că, gata, îşi făcuseră damblaua — era cazul să se ocupe şi de proiecte mai palpabile. Şi se puseseră în mişcare, făcând cinste titulaturii de „slujitori ai Domnului”. Preafericitul Daniel pusese în funcţii ecumeniştii, „internaţionaliştii” lui, nu-i vorbă, dar redusese teribil corupţia: dacă tu, ca preot, voiai să întreprinzi o acţiune şi primeai binecuvântarea, apoi nu-ţi mai stăteau în cale decât distanţele şi eventualele inerţii omeneşti; mâini întinse după şperţ nu se mai vedeau.

Anunțuri

2 gânduri despre „Un popă şi un rocker (şmecheria preoţească poate fi folositoare tuturor)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s