Despre sirop cu Mike

Dacă, în epoca statuisto-mochetistă, Ion câştiga de departe trofeul siropoşeniei (frizând emoismul), pe măsură ce avansa în anii de Jeg Tzappeshlitz (culminând cu cei de Manuela), Chilotu’ îşi dovedea exponenţial mămăligitatea cu brânză şi mai puţin cu smântână. Astfel, deşi în toată aviaţia (şi în cea civilă şi în cea comercială), Nazarov era cât se poate de „teeen-hut!” cu subalternii, de îndată ce simţea miros de aliteraţie a consoanei „f” şi de asonanţă a vocalei „o”, Mikey redevenea martoraşul din Gara Craiova, cel care primea cu un zâmbet de Muttersöhnchen* (Vatersöhnchen**, în cazul lui) papa-urile tatălui de pe peron. Sau cel din barul craiovean „Keops”, care în jur de ora 10 seara se ridica şi se scuza, motivând că îl aşteaptă părinţii cu masa pusă şi atrăgând comentarii ireverenţioase la adresa alăptării lui. De aceea, probabil că nici nu este de mirare faptul că una dintre galopantele sale iubiri premarghioliste a fost o controloare feroviară „între două vârste şi trei depresii”, după cum le povestea el mai târziu martorilor, în interbellumul Maria-Manuela.

___________________________________________________________________________

*literal, „fiuţul mamei”

**literal, „fiuţul tatălui”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s