Când femeia e mai raţională decât bărbatul

Dintre Vali şi Veta, ea era cea mai raţională. Să fi fost asta o moştenire de la mamă, care, la vremea sa, îi explicase proaspăt vindecatului aventurier Corneliu că părinţii lui voiau să îl îndepărteze spaţial, aşa că optima soluţie ar fi fost să se mute în casa părinţilor ei? Sau poate impresarul, în lunga şi obositoarea experienţă în lucrul cu oamenii, punea prea mult în practică ceea ce învăţase la Comunicare — anume că nu e bine ca discursurile să fie în întregime raţionale? În tot cazul: martorii vedeau preabine că rarele, dar zgomotoasele certuri între cei doi soţi se soldau, invariabil, cu Vali locuind câte o săptămână pe la Ion, Mishu sau Romi; în nici un caz Mike, fiindcă Manuela ar fi zăvorât casa la simpla vedere a vreunui apel pe mobilul Pilotului. Certurile textierului cu doctoriţa porneau de la refuzul bărbatului de a accepta nişte evidenţe plesnitoare peste ochi, chiar dacă, în jurul lui, se isca rumoare de râsete ironice. Abia după săptămâna petrecută pe la colegii de formaţie (timp în care aceştia, cu un zâmbet părintesc, îi explicau unde greşise, iar Mira avea puternice furnicături în degete, îndreptate către tasta de apelare rapidă a soţului), abia după cele şapte zile încheiate apărea primul semn de împăcare, concretizat, de exemplu, într-un e-mail:

Dr. Cepta,

Probabil că nu vă aşteptaţi la un semn atât de rapid de la mine, însă raţiuni ce ţin de o nevoie stringentă mă obligă să vă scriu. Vă rog, deschideţi-vă telefonul şi aşteptaţi apelul meu de îndată ce veţi vedea acest mesaj.

Cu stimă,

Valentin Busuioc

La care, bineînţeles, răspunsul nu întârzia să apară:

Domnule Busuioc,

În momentul de faţă, suntem trei doctori în viaţă în familia Cepta, întâmplător toţi trei în acelaşi domeniu — cel al medicinei: Corneliu, Laura şi subsemnata, Mira-Elisabeta. Vă rog să fiţi mai explicit în legătură cu persoana căreia doriţi să vă adresaţi. Deocamdată, doar în legătură propriul telefon mă pot pronunţa că este deschis. Despre celelalte două nu am nici o informaţie, însă puteţi încerca.

Cu deosebit respect,

Dr. Mira-Elisabeta Cepta, medic primar neurochirurg

Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, secţia Neurochirurgie

După acest moment, pe străzile oraşului se puteau auzi nişte bocanci de mărime 43, 44 sau 45, un foşnet de pantaloni cargo şi o fluierătură în ritm de „La vie en rose” peste corolele unor trandafiri roşii-roşii şi parfumaţi, ca nişte Lolite viclene râzând biruitoare la ideea că vor fi martore la scrierea, dacă nu a unui roman, măcar la cea a unui catren şi făcând simfonie de parfumuri împreună cu mai timidele sticlă cu şampanie şi cutie cu bomboane, amândouă abia având curajul să se iţească din rucsacul înţesat cu haine şi hârtii manuscrise, de ziceai că cine ştie ce telal conţopist îl purta-n spinare.

În afară de Ion, nici unul dintre martori nu îşi bătea nevasta. Bine… nici Clapeş nu era pe de-a-ntregul vinovat, pentru că „cine-ncepu, Lynxule? Cine-ncepu?” Soţii Ionescu se băteau parte-n parte, ca doi saci cu cartofi într-o târnă moale şi încăpătoare, care nici în ruptul capului nu se răsturna, proptită fiind când de Mishu, când de Vali, când de Romi, când de Mike, cu câte-un „băgaţi-vă minţile-n cap”. Martorii, zic, nu îşi caftangeau soţiile, purtând mereu în minte cuvintele Pilotului: „Să dai într-o femeie este cât se poate de josnic. Când o convingi cu vorba să se arunce singură de la balcon, abia atunci eşti maestru”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s