De ce îl ura WC-ul lui Ion pe Vali

— Bă, da’ ce concert avuserăm…
— Chiar că, Psihedelice… Bă, da’ cât putui să mănânc…
— Păi, io te pusei? Lumea era ocupată, acolo, cu boxe, cu cabluri, cu mixere… şi Ion al meu ce făcea? Băga-n fizic!
— Lasă, vere, că ştii că ieri toată ziua am făcut foamea.
— Ai făcut…
— Am făcut, bă! Suferinţa pentru artă!
— „Suferinţa pentru artă”… Fiiire-al ‘reacu tu…
— Eşti fraier, ce să mai…
— Tu ai vorbit serios că lansezi albumu-ăla cu Romi?

— Păi, dar… Cum altfel?
— „Ciorchinele” sau cum?
— „Ciorchinele”, da… Harta Americii de Sud în formă de ciorchine de Criolla. Eventual, în stilu’ lu’ Giuseppe Arcimboldo, da’ mă mai gândesc.
— Eşti bun, mă… Texte, ceva?
— Nici să nu te gândeşti! Io singur. „Ciorchinele” va fi eeexclusiv marca „The Nox”. Ca versuri, adică. Ce să cauţi tu cu ermetismele tale pe-acolo?
— Bine, bine… Atunci… ciorchineală plăcută!
— Bă, gata — să nu mai aud de mâncare, că… au… au…
— Iese, iese, ai?
— Aaaaau… Oah…
— BĂĂĂ!!! Stai, Mishule, nu intra! Du-te şi deschide fereastra!
— LOL. Ioane, ce făcuşi? Dăduşi iama-n mercaptani?
— Fereastra, Mishule!!!
— Gata, ho — uite.
— Aşa… Pfuaaa… Noxule, ţi-e bine?
— Acu’, mi-e mai bine.
— Da’ ce mâncaşi, mă, hapciupaliticule, de miroase-aşa?
— Nu ţi-e frică să afli?
— Dacă mi-ar fi frică dintr-atât, n-aş mai fi făcut formaţia asta.
— Tu ai făcut-o… Fi-ţ-ar botu-al dreacu’… Dacă nu eram noi…
— Aşa. Zi.
— Aşa… Papagalule. Bun. Fii atent: încep cu dimineaţa: când mă sunaşi tu, să fiu gata de plecare, tocmai balotam o omletă cu dovlecei, escortată de un pahar cu lapte cu puşca-n spate. În spatele ei, adică. Apoi, la prânz, la benzinărie, trăi-ţ-ar rezervoru-ăla care se goli, deversai o porţie maaare-mare, cât şuncile tale, de prosciutto crudo, fugărită de o salată de ton cu ceapă, care, la rândul ei… aoleo, deja simt cum vrea să iasă… flancată, zic, de o salată cu brânză şi usturoi pe-o parte şi de-o lasagna supărată pe cealaltă, iar ariergarda…? Eeexact: în club: o tiramisù şi trei cupe dă hângheţată cu ciucalată şî bucăţ’ dă ciocolată-n ea… da’ mi se făcu sete, aşa că armura oştirii ăşteia fură trei pahare: unu’ cu lapte, al doilea cu vin roşu, iar al treilea cu ceai de-ăla rece de la magazin, că în sfârşit catadicsiră şi scârţarii ăia de la club să ne dea ceva, că le cântarăm trei bisuri, dă-i în gâtu’ sticlii… Eee, şi-acu’, seara, după concert, dăduşi tu, trăi-ţ-ar mă-ta, şaorma asta mare şi iute, ca hamburghericile tale din anii de statuie şi Mocheta. Da… Vali… WC-ul meu te urăşte.
— LOL.

Anunțuri

2 gânduri despre „De ce îl ura WC-ul lui Ion pe Vali”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s