Primele versuri albe ale lui Vali

Un postmodernist îşi conştientizează condiţia

sunt un lăbar:
scriu versuri
fără ritm, măsură
şi rimă
şi, astfel, mă cred interesant.

bulboana mea de stări n-o s-o-nţeleagă
nici dracu’ (cel
puţin, aşa cred
eu),
dar eu continuu să scriu versuri alandalampulea
doar ca să vă arăt cât de interesant sunt eu.
dar eu nu recunosc asta — eu susţin sus şi tare
(constipat de tare!)
că le scriu doar pentru mine, dintr-o nevoie de… aşa şi de aşa
da’ mai mult de blablabla.

înşişi troheii de mai sus, cu rimă, fură involuntari.

sunt un boem cumplit de ne’nţeles, care
scrie versuri albe.
da’ negre.
negre de-al dracu’ ce sunt, că scriu şi cu minuscule,
pierzând instinctul majusculei,
demitizând,
ridiculizând
şi, astfel,
arătând cât de în pas cu timpul mă plasez.
mă plasez singur — îmi sunt
şi peşte şi curvă,
în acelaşi
timp.

puteţi să vă pişaţi pe mine cu boltă şi să vă căcaţi împrăştiat,
pe mine şi pe toţi poeţii dinaintea mea care au scris versuri albe
şi,
eventual,
ostentativ vulgare (şi, aici, vorbesc cât
se poate de serios),
puteţi să faceţi treaba asta,
indiferent de cât de vizionari sau de sensibili erau acei poeţi (şi, pentru asta, mă
credeţi sau nu, le cer scuze, pentru
sensibilitatea şi vizionarismul lor, pe care
le-a fost lene javrelor să le şlefuiască) —
oricum, noi vom continua să scriem versuri de-ăştea tembele
(„ăştea” e „astea” la olteni — aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!,
că tot ne place nouă să facem aluzii
şi, mai ales, să nu punem
ghilimele, ca nişte postmodernişti plagiatori, zişi „intertextualişti”, care au
scăpat din boxa acuzaţilor în rafturi de librării). vom continua, zic, să scriem

versuri oligofrene
la kilogram,
la quintal,
la tonă,
la puteri ale lui 10, lucrate mai ales în zona bicepşilor,
exhibiţionist,
fiindcă suntem nişte leneşi împuţiţi şi anticalofili vrednici
nici măcar de o flegmă de lamă.

şi — a, da! —
scriem despre tot felul de mărunţişuri.

scriem aşa,
aiurea, proză, un rând sub altul, şi
îi spunem „poezie”,
negând fundamentul
ei metafizic —. prozodia.

câtă risipă de spaţiu…

l-am întrebat într-o zi pe Vali, ca un urban ce sunt: „tu de
ce nu scrii versuri albe?”
„simplu”, a zis: „fiindcă nu m-aş mai opri:
aş scrie pe bandă, aş scrie cu basculanta,
aş pierde simţul măsurii,
al ridicolului
şi al scârboşeniei (nu neapărat scatologice,
cât cantitative).

după o poezie
ca asta, m-aş
gândi serios
să mă apuc de yoga,
ca să m-ajute să trag apa.
(iambi ciuntiţi la final)

aia e…”

Anunțuri

16 gânduri despre „Primele versuri albe ale lui Vali”

  1. cre’ca asta
    e cea mai buna poezie a ta
    si nici macar
    n-a fost nevoie sa tragi apa
    desi ai vrea
    s-o faci,in mintea ta
    in repetate ori
    ca si cum un singur
    potop
    n-ar fi de-ajuns
    sa stearga deluviul ideatic
    Vaaai tu Vali ia aminte
    nu te juca cu Zei neintelesi
    altfel o sa te culegem
    din vreun „Gothic Novel”
    (vezi Lovecraft ori Poe)
    de-o sa vrei sa-ti pierzi iabii
    in vreun azil ori Sanatoriu
    alb ori negru,nu conteaza
    cert e ca ai ceva de spus
    inpotriva unui ceva
    ce demult a apus
    ori a imbobocit
    mutatii infinite
    iar acum opereaza
    mai mult conceptual
    si abstract
    decat concret si populist
    uman,artistic…

    E ca-n pictura,
    toti folosim cuvinte
    toate casele sunt zugravite
    dar nu.s fresce romane ori
    ” Arta inalta”…
    unele-s albe altele negre
    altele transparente ori fosforescente
    asta nu inseamna nimic
    pentru nimeni
    poate ca s-or fi plictisit
    sa traiasca intr-o lume
    care nu curge
    dupa pofta inimii lor

  2. addenda : zboara-ti creierii pe panza Artei,
    pare-mi-se ca tu inca te inchini
    Idolilor bunei cuvinte
    Nu vezi c-au parul vopsit
    si mustati pictate
    cu spray paint ?
    Ce inseamna asta ?
    ca ne doare mana sa tot facem semnul crucii
    peste Patrie,peste Spada,peste Mame,peste Paini
    tu vrei ca poezia sa fie un semn ostentativ
    Desavarsire in cuvinte
    pai materialele nu mai sunt sfinte
    realitatea e prefabricata
    icoanele sunt materii prime
    pentru scrumiere si chibrituri…
    sa fi si curva si peste,inseamna sa fi Intreg
    sa fi superb…incepi sa vezi aurul ascuns printre pamantul de sub
    unghii

      1. frumusetea nu e institutie,frumusetea e o caracteristica a realitatii,pana si un kkt poate fi frumos,iti dai seama ce superb arata o bucata de carne putreda pentru niste muste…
        noi suntem oameni, si avem standardele noastre si fiecare are propriile gusturi,determinate de propriile experiente,experiente care sunt diferite si variate,fiecare persoana are alte gusturi,e tiranic sa iti impui propriile gusturi si facand asta nu esti cu nimic mai presus de criminali si jegurile pamantului..
        Revenind la subiect, Arta e un organism viu,trebuie sa evouleze si sa respire odata cu timpul…Ce civilizatie ar fi aia care taraste un cadavru dupa sine,doar pentru ca acesta era frumos cand traia ?
        Doar pentru ca esti tu idealist,si ai pus pe un piedestal anumite concepte,sanatoase in anumite circumstante,nu zic nu,nu inseamna ca acele concepte trenuie sa ramana asa cum sunt…
        As vrea sa mi prezinti si mie conceptia ta despre arta,odata cand o sa fi tu dispus si o sa ai placerea asta..ca sa inteleg si eu ce e cu securea asta a razboiului la tine ?
        Cum ii spuneam si laetitiei,adineaori,habotnicia e o crima,traiesti in timpurile astea sincretice si eclectice,de ce sa le intorci spatele,macar fi un oportunist si ia ce gasesti mai interesant din orice parte..da,si cred ca arta nu e constransa de percepte morale…nu exista bine si rau in arta,binele si raul sunt in mintea oamenilor…

  3. Vali, vrei să spui că nu-i consideri pe Blaga și pe Sorescu poeți? Ce-ai, Vali, nu erai tu ăla care știa „Cercul” de Sorescu pe de rost?

    Actorii

    Cei mai dezinvolti- actorii!
    Cu manecile suflecate
    Cum stiu ei sa ne traiasca!
    N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
    Ca al actorilor in actul trei,
    Cand incep sentimentele sa se clarifice.
    Patati de ulei,
    Cu sepci veridice,
    Ocupand tot felul de functii,
    Intra si ies pe replica,
    Care le vin sub picioare ca niste presuri.
    Moartea lor pe scena e atat de naturala,
    Incat, pe langa perfectiunea ei,
    Cei de prin cimitire,
    Mortii adevarati,
    Grimati tragic, odata pentru totdeauna,
    Parca misca!
    Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
    Nici macar pe-asta n-o stim trai.
    Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
    Penibil si inestetic
    Si nu stim unde dracu sa tinem mainile!

  4. daca e sa iau in considerare ce scriai ieri pe aci,adica cum ca ai fi histrionic,atunci ar trebui sa ajung la concluzia ca faci toate lucrurile astea pe aci ca sa atragi atentia,si ai adoptat spiritul asta protestatar fiindca ai vazut ca numai asa poti agita lucrurile…
    Mai pe scurt,cum ar spune tata leana : Faci taraboi ca sa te bage lumea in seama.
    „Barbatii histrionici au identitate difuza, relatii problematice si lipsa de control a impulsurilor. Au tendinte antisociale si inclinatia de a exploata simptome fizice. Acesti barbati sunt imaturi emotional, dramatici si superficiali.”

  5. blah.am pierdut ore intregi,ore (ore!-si urasc semnele de exclamare) enervandu-ma pentru ca nu poti tu sa intelegi ce e liric si ce nu e,si pentru ca n-ai nici cea mai vaga idee ca daca e poezie e ca sa te faca, in mortii ma-sii,sa simti ceva,nu ca sa poti tu sa rimezi fara nici cel mai mic scop cuvinte cat mai exotice (auzi,stii cine e primu care e de acord cu mine?asta cu cuvintele goale,si sunatu din coada,si tot restu?). si ca poate sa fie nula chit ca e rimata sau nu,cum poate la fel de bine sa fie regurgitare de sparcaieli lingvistice (apropo,e expresia lu cartarescu,asa,ca fun fact) mai putin valoroasa decat hartia igienica folosita chit ca e rimata sau nu.
    mi se pare un fapt atat de evident ca mi-e,realmente,rusine de mine sa-l mai aduc in discutie.nici macar nu exista o discutie.exista cineva care crede ca stie sa scrie poezie,dar nu intelege ca singura conditie si ratiune de existenta a poeziei e sentimentul.sau lirism,cum vrei sa-i zici.si serios,daca chiar nu poti sa intelegi ca nu conteaza ca nenorocitele de ultime silabe nu se termina in aceleasi litere si ca e liric numai si numai daca misca ceva in cineva-nu,miscarile intestinale nu se pun- nici nu e atat de greu de inteles de ce poezia ta e mai seaca decat o gura de nisip.

    off topic,vreau sa intelegi doua lucruri.unu,ca imi pare rau ca am fost atat de lipsita de tact,dar ar fi ridicol sa ma mai prefac macar ca iti respect opiniile in materie de lirism dupa atat timp,si textu tau tinde sa scape de tot ce e diplomatie in mine

    si doi,ai putea sa crezi ca sunt furioasa.sunt,oarecum,da stau in spatele fiecare propozitii scrise.nu sunt chestii aruncate din ciuda sau pentru ca e o zona sensibila,sau mai stiu eu ce.chiar cred ce-am spus.

    incheind,daca ai de gand sa te iei de punctuatie si/sau absenta literelor mari,rogu-te,scuteste-ti efortul.e parte din persoana mea lirica.

  6. Pe-asta ai scris-o din acelasi motiv ca si pe-aia cu adventismul, ca sa vezi cat de multi intra pe postare? Si ca sa te oftici dup-aia ca polemicile au mai mult succes decat fragmentele de roman?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s