Pregătirea preselecţiei

Sandu şi Gabi au plecat din formaţie în iunie 2039, la o lună după lansarea albumului Mike-Mishu „Constantin Constantinopoliţescovici”, cei doi nemaiputând rezista apăsării venite din partea celor două adventiste — soţiile lor. Femeile ţineau cu tot dinadinsul să se mute la ţară, aşa că muzicienii trăiau ditamai angoasa: să dea divorţ de ele şi să rămână alături de ceilalţi Jeg Tzappeshlitzi ori s-o lase ciorilor de rockerie şi să se complacă în taylorista succesiune biberoane-zdrăngănele-scutece? Pentru că adventistele deja le turnaseră câte trei orăcăitori: doi băieţei şi o fetiţă pentru Sandu, iar pentru Gabi, două fetiţe şi un băieţel. Ca două terţine din „Divina Comedie”.

Cei doi nu compuseseră mai nimic pentru formaţie, însă erau instrumentişti atât de talentaţi şi de perfecţionişti, încât martorii oftară lung în urma lor: muzicienii din cauză că sonorităţile albumelor urma să şchiopăteze, iar impresarul la gândul că va trebui să îşi bată capul cu coşcogeamite preselecţia, a cărei amploare era dictată de faima trupei. După evenimentul Ion-Vali via Marghioala, arbitrat de către Mishu, începea acum a doua perioadă însemnată de tensiune între clăpar şi textier din istoria trupei: cel dintâi intuia ciocnirile de preferinţe umane dintre el şi Busuioc, ciocniri care, până atunci, fuseseră evitate de următorul tratat de neagresiune, transformat, ulterior, în act cu valoare legală: „Ioane, cânţi cu cine vrei tu. Atâta vreme cât sunt de acord cu respectivii, ei pot urca pe scenă alături de formaţie, iar la nevoie, chiar cooptaţi ca membri. Când, în schimb, ei o iau pe arătură, colaborarea va fi între tine, ei şi maxim un alt membru al trupei.” Mike, Sandu şi Gabi căzuseră instantaneu de acord — nu mai fusese nevoie de nici o votare.

Acum, în vara anului 2039, Vali îşi dădea o reprezentare de gală a sadismului: stabilise preselecţia pentru sfârşitul lui iulie, după ce studiase cu atenţie buletinele meteo pentru întreaga lună: cea mai caniculară zi se nimerea în ultima săptămână.

— Aşa trebuie, îi explicase el lui Mishu, principalul liberal al formaţiei: cine e cu-adevărat interesat vine şi pe cărbuni încinşi. Îşi sacrifică orice — nunţi, botezuri, prohoduri, pomeni, concedii — şi vine. Trebuie să ne asigurăm că ăştia care vin acum n-au nimic de care să atârne: nici adventiste, nici boraci, nici averi, nici rataţi cu care să facă schimb de boemisme chiorbelite la beţie… nimic.

— Păi, da, Vali, da’ suferinţa naşte creaţie.

— Poftim?

— Suferinţa dependenţei, adică.

— Draci — să sufere cu Ion, dacă vor.

— Păi, da’ Ion nu prea suferă — Ion mai mult face paradă.

— Cu-atât mai bine: să-nveţe să manipuleze.

N-aveai cu cine să te-nţelegi… Veta îi explicase ce şi cum, de ce nu e bine să te expui la o dogoare ca aia care se anunţa… tot nimic. Vali dăduse fuga la farmacie şi se întorsese cu un braţ de creme şi de pastile, apoi îi îmbogăţise şi pe vânzătorii de pălării şi de eşarfe din apropiere:

— Poftim. N-o să-i mai am pe conştiinţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s