Frumuseţea ca povară

Ea era frumoasă

Cât nu putea ea duce:

Domnul a lăsat-o

De ambele picioare*

Pe Dânsul s-apuce.

*

Ea era frumoasă

Cât nu puteam noi duce:

Când păşea-n odaie,

Noi între noi luceam doar

Peltele** caduce.

*

Frumuseţea ca povară,

Frumuseţea ca război

Stă să intre-n noi prin pară

Şi să iasă prin pisoi.

_____________________________________________________

* ATENŢIE la prozodie: nu există cratimă între „de” şi „ambele”!

** Pluralul lui „peltea”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s