Discursul impresarului la retragerea formaţiei

Dragi prieteni, am ţinut să avem ultimul concert din turneul de adio în România pentru că aici am început totul, acum patruzeci de ani (patruzeci de ani!) şi nu am fi putut crea la maximul potenţial în alt spaţiu cultural decât în cel românesc, unde ne-am format. De asemenea, mulţi ne-au bătut obrazul că încheierea nu a avut loc în Craiova. Ţin să le aduc aminte că nu mai devreme de acum o săptămână ne aflam pe stadionul „Ion Oblemenco”. În Bucureşti am început, în august 2013, în Bucureşti dorim să încheiem acum, în decembrie 2053.

Ce vream să vă spun… A fost o vreme când acest animal nărăvaş, acest cal năzdrăvan care este rockul românesc zăcea în adormire. Şi — culmea! — tocmai lângă tava cu jăratic. Fusese treaz timp de patruzeci de ani, dusese în spinare tot felul de Harapi-Albi, care îl struniseră după putinţa şi priceperea lor, dar, de la o vreme, lâncezea: Harapii-Albi îmbătrâniseră, feciorii lor erau fie prea cu caş la gură, fie prea fără de stăruinţă, iar calul se mărginea la a face câţiva paşi cu ei în spinare, prin ograda pârjolită de secetă şi de feluritele otrăvuri din văzduh, din pământ ori din apă.

Nu-i vorbă, nici spânii nu dormeau pe cuptor: deveniţi, cu vremea, arendaşi, căpuşeau pământurile stăpânilor, lăsând cu greu feciorii să mai intre la cal. Dup-aia, ce s-au gândit ei? „De ce să ne mai obosim noi cu jăndăria asta? Hai să-nvăţăm calul cu prea mult bine, să-l moleşim!” Şi i-au adus: jar modificat genetic… iepe cât să-l lase deşelat… triluri de păsări, foşnet de iarbă şi murmur de vânt, dar monotone şi făcute pe calculator… şi, uite-aşa, au învăţat calul prost. Atât de prost, încât, atunci când mai venea câte-un căţălandru ca să-i pună căpăstrul, calul îl privea cu ironie dintre ochelarii lui groşi, ca de hipster, apoi se ducea şi dădea cu capul într-o pedală din perete, făcând să curgă Coca-Cola în jgheab, după care trecea să mănânce nişte fân uscat la microunde. Şi a ţinut-o aşa vreo zece ani, intrând tot mai mult în amorţeală, ba chiar ajungând până într-acolo încât muşca şi zdrobea cu copita pe oricine intra în grajd, chiar dacă acesta era plin de vitalitatea firească a rockerului primăvăratic.

În situaţia aceasta, ar fi fost supraomenesc să intri pur şi simplu în grajd şi să iei calul de căpăstru, căci ţi-ar fi înhăţat mâna înainte s-apuci să strigi: „Sări, Noxule!” De-aia, noi ne-am gândit să ne facem fraţi cu dracul până ce urma să trecem puntea. Odată ajunşi acolo, i-am fi arătat noi bombeul.

Şi asta am făcut: i-am dat calului McDonald’s, dar, printre cartofii aceia otrăviţi, am strecurat câţiva cartofi prăjiţi în casă, în ulei de măsline proaspăt desfăcut… I-am dat calului Pepsi cu lămâie, dar lămâia aia purta amprentele noastre, iar zeama mirosea a pământ, a apă şi a soare… I-am servit calului hamburgeri, însă carnea din ei era rodul iubirii dintre fermă organică, grătar şi răbdarea Printzului… şi aşa mai departe, până când calul s-a dat pe brazdă, arătând lumii întregi că „De mânuţă” şi „Cridă în firidă” nu au fost altceva decât scările către şaua aceea mare care s-a numit „Antonel de Bontonel” şi din care am putut să aruncăm căpăstrul, mare şi puternic, pe care era gravat cu fier roşu: „Construind imperiul”. După aceea, am tot călărit: „Nifoblepsia”, „EKG-ul”… le ştiţi.

Ideea este — şi nu se prezintă prea roz — că, de la o vreme, ne-a cam intrat frigu-n oase. Ne-ar fi trebuit nişte pături, să ne-nvelim în şa, însă asta ne-ar fi scăzut din agilitate — s-ar fi ruşinat Mick Jagger văzându-ne.

Gluma-i glumă, dar trebuie să tragem obloanele — suntem pe scenă, nu la azil: ieşirea trebuie să poarte trenă de aplauze, nu de oftaturi. Dacă am fi dorit milă, punând pe planul al doilea impulsul histrionic, atunci ne-am fi făcut artişti de stradă şi am fi fost cel mult nişte boemi simpatici. Dealtfel, însăşi treaba cu boema e alunecoasă: ştiţi că muzica asta care ne uneşte s-a cristalizat pe nisipuri mişcătoare: hipioţii, sub simpatica mască a boemei şi a rebeliunii, ascundeau un liberal-stângism… ca orice liberal-stângism: multiculturalist şi tolerant până la măcinarea oricărei identităţi, a oricărei tradiţii. Eh: în acest context, nişte băieţi deştepţi, precum Jethro Tull (în Regatul Unit), The Byrds (în SUA), Phoenix (în România), Bjelo Dugme (în Iugoslavia) şi-au dat cu apă rece pe faţă: „Băi, ce facem? Încotro ne îndreptăm? Ne îndreptăm sau ne strâmbăm?” Şi au sărit pe cal, arătându-le multiculturaliştilor că da, din ce lăsaseră aceia în urmă se poate face bici şi chiar unul care să pocnească.

Dar bătrâneţea a venit pe nesimţite, ca monoxidul de carbon din sobă când dormi, iar rockerii cei cu biciul au început să se afunde în apa cea mare ca un om care face pluta şi se pomeneşte cu un cârcel… Au urmat, după cum aţi văzut, vreo douăzeci de ani de domnie a haosului multi-culti-tutti-frutti-n-guri, după care — fără laudă — am venit noi. Uşor-uşor… Pâş-pâş, pâş-pâş… până am pus căpăstrul pe cal.

Senectutea, însă, nici pe noi nu ne iartă: ne cheamă printre dumneavoastră, în public, tânjind să aplaudăm şi să aclamăm noua generaţie de rockeri. De aceea — şi, cu asta, închei — fac apel la domniile-voastre, în numele tuturor anilor în care am suferit şi ne-am bucurat cot la cot, am urât şi am iubit împreună: făclia aceasta, pe care i-o voi înmâna imediat câştigătorului tombolei, ţineţi-o aprinsă. Pentru că

Noi nu ne vindem ţara
Şi nu ne smulgem rockul,
Căci nu ne-agaţă gheara
Şi nu ne-mbie trocul.

Vă mulţumim că aţi fost alături de noi atâţia ani de zile şi sperăm ca şi de acum încolo să încurajaţi generaţiile de rockeri care au ceva de spus. Crăciun fericit şi Sărbători cât mai luminoase!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s