Discografia completă a formaţiei Jeg Tzappeshlitz

Precizare: „ciohod” am dedus că înseamnă „pantof”, din cuvântul „ciohodar”, ce desemnează, conform DEX ’98, „slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia”. Iar „cridă” înseamnă „cretă” la moldoveni.

Componenţa formaţiei (instrumentele şi vocile sunt trecute în ordinea descrescătoare a frecvenţei folosirii):

  • Mihai-Emilian Bercea: voce principală, percuţie;
  • Maria Balc-Stegaru (2017-2018): voce principală;
  • Ioan-Alexandru Ionescu: clape, sintetizator, voce secundară, pian, chitară solo;
  • Radu-Florian Madagan (până în 2017): bass;
  • Mihail-Cristian Nazarov (din 2017): bass, chitară armonie, voce secundară, tobe, chitară solo;
  • Romulus-Andrei Stavru: chitară solo, chitară armonie, bass, voce secundară, tobe;
  • Alexandru Lazăr (până în 2038): chitară armonie, chitară solo, bass;
  • Vasile Pârvu (din 2038): chitară armonie;
  • Norbert-Gabriel Clocotici (până în 2038): tobe, percuţie, bass;
  • Gheorghe Neacşu (din 2038): tobe;
  • Andrei-Cătălin Stroe (2016-2053 cu întreruperi legate de prezenţa celuilalt inginer de lumini, Empedocle Titirez): percuţie.

2013: concert de lansare a formaţiei Deltamistic în barul craiovean „Keops”, urmat de cântări în alte baruri şi cluburi din Craiova şi Bucureşti, cu piese din fostele trupe ale membrilor;

2014: „De mânuţă” (piese numai din experienţele muzicale anterioare ale rockerilor; texte nu doar de Vali, ci şi de muzicienii înşişi);

2015: „Cridă în firidă” (primele încercări, sfioase, ca formaţie şi ca textier în colaborare în timp real; versuri şi muzici interadaptate, pe măsură ce sunt create; primele încercări psihedelice ale lui Radu Madagan);

2016: „Antonel de Bontonel” (o mare satiră la adresa snobilor; antiteză cu vremurile de aur ale românilor, în general, şi ale rockerilor români, în special; ultimul album cu Radu; ultimul album sub numele Deltamistic; albumul care le aduce consacrarea, datorită legitimării gerontocratice într-ale rockului; Radu reuşeşte să impună stilul psihedelic, cu toate împotrivirile lui Ion şi ale lui Romi; texte de Vali, dar şi opere ale unor poeţi români celebri — de exemplu, piesa lui Johnny The Nox pe versurile poeziei „În loc de prefaţă”, de  George Topârceanu, sau cea a lui Radu The Leprechaun, pornind de la „Unde ni sunt visătorii?”, a lui Alexandru Vlahuţă);

2018: „Manole cel Manual” (Valentin propune „Manole cel Acustic”, dar Ion consideră numele prea puţin subtil; piesele de până atunci sunt acum cântate acustic şi pe viu, în Keops, barul lor „de veşnică martorie”; primul album cu Mike The Lucky Seven; aproape numai compoziţii anterioare, să aibă Mike răgaz a se integra artistic; pe alocuri, câte un solo de bass al nou-venitului; câteva strofe în plus, pentru iluzia de noutate; unele compoziţii ale lui Radu, mai mult sau mai puţin terminate de către el, continuate de către ceilalţi; câteva încercări ale lui Mihail-Cristian, în special din perioada Craiova, când cânta în diverse formaţii de grind, împreună cu Alexandru „Grinderu’ ” Brânzan; primul album sub numele Jeg Tzappeshlitz; pe copertele albumului, apar ambele nume ale formaţiei, ca fanii să se obişnuiască cu trecerea);

2020: „Aer-sol în si bemol” (cel dintâi album electric (nu acustic) cu Mike; prima sa compoziţie închegată pentru formaţie: „Die Gewehrmatratze” („Salteaua cu puşcă”); Mike se dovedeşte un discipol al lui Kraftwerk şi al lui Hawkwind, cel mai probabil din anii studenţiei la Academia Forţelor Aeriene din Braşov; surpriza este cu atât mai plăcută pentru colegii de trupă cu cât până atunci nu dăduse nici un semn în afara moştenirii craiovene hard, heavy, thrash, speed şi grindcore; Johnny începe să îşi cizeleze stilul, sub influenţa compoziţiilor lui Madagan; la insistenţele lui Mike, martorii se apucă de studiul discografiilor rock psihedelice, space, art dar şi al muzicii electro-pop şi al celei new age, denumită „world music” de către corecţii politic);

2023-2027: Trilogia „Construind imperiul” (albume de autor: părţile sunt compuse în întregime de către Romi, Ion, respectiv Mike; lucrul, început în 2021, durează câte doi ani la fiecare parte deoarece Valentin, ajutat de specialişti de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, le impune un program strict de studiere a muzicii folclorice româneşti; el însuşi citeşte tot ce găseşte în materie de daci, după ce în epoca Madagan studiase autodidact literatură folclorică):

  • 2023: „Aprinderi”;
  • 2025: „Cuprinderi”;
  • 2027: „Deprinderi”;

2030: „Trompa-n Eurompa” (dedicat lui Hannibal, care a intrat cu elefanţi în Imperiul Roman; martorii au terminat de ascultat şi de asimilat tot rockul psihedelic post-Pink Floyd; Vali se apucă de scenariul filmului despre daci; urmează un turneu mondial de patru ani (2031-2035); turneul este succedat de o scurtă pauză, în care Busuioc se reapucă de scenarii; Ion şi Romi, respectiv Mike şi Mishu încep lucrul la câte un album, dând naştere unor zvonuri privind destrămarea formaţiei);

2035: turneul mondial se încheie cu lansarea DVD-ului „Pe viu la Oblemenco”, înregistrare a concertului susţinut pe stadionul craiovean „Ion Oblemenco”; moment de maximă graţie a formaţiei; invitat-surpriză: Gabriel Ionel Ionescu, tatăl clăparului; împăcare spectaculoasă între cei doi;

2036: „Popa cu prohodul, rockul cu ciohodul” (coperta înfăţişează un rocker dând un şut în fund morţii; formaţia revine componistic, după şase ani de pauză; Valentin a terminat, între timp, scenariul filmului despre daci; zvonurile despre disoluţia trupei se accentuează, dar sunt infirmate prin concerte în formulă integrală (Ion-Mishu-Mike-Romi-Sandu-Gabi), cu piese atât ale formaţiei, cât şi ale perechilor de mai sus; Sandu şi Gabi părăsesc formaţia în 2038, copleşiţi fiind de stresul familial; anul 2038-2039 este gol din punct de vedere componistic, fiind ocupat exclusiv cu căutări, însă fără nici un rezultat; Ion trece la chitară, iar Romi ia în primire tobele; formula apare doar în concerte, nu şi pe albume, şi numai timp de şase luni; în rest, trupa cântă cu instrumentişti de împrumut; Mike găseşte, în toamna anului 2039, un chitarist armonie şi un tobar, cu vreo 20 de ani mai tineri decât ei);

2037: „Ciorchinele” (album Ion-Romi; voce principală, compoziţie şi texte în proporţie de 90%: Ion; creaţie remarcabilă pentru desenele în stilul lui Giuseppe Arcimboldo, înfăţişând locuri, oameni şi hărţi din America de Sud; însăşi coperta albumului prezintă harta continentului sub forma unui ciorchine de Criolla; jumătate dintre piese sunt instrumentale; Ion îi interzice lui Vali să intervină în versuri, scriindu-le el însuşi, ajutat, pe alocuri, de către Romi; critica apreciază albumul pentru muzică, acordându-i bile negre pentru texte, considerate la limita dintre siropoşenie şi emoism, impresie potenţată de către inflexiunile vocii lui Johnny The Nox; invitat special: Eduard-Constantin Cotoară, zis Edi Talent (care şi-a schimbat porecla statuisto-mochetistă în renume, devenind unul dintre cei mai căutaţi chitarişti din Timişoara); două treimi dintre cântecele instrumentale datează din perioada statuisto-mochetistă, de pe albumele solo nelansate (post Black Code I) ale lui Johnny The Nox („Piano Suicide” şi „Cancer”));

2038: „Constantin Constantinopoliţescovici” (album Mike-Mishu, satiric la adresa naşilor şi a părinţilor care pun finilor, respectiv copiilor nume tembele; titlul este preluat de la Ion, cu acordul acestuia, care a avut ideea numelui în studenţie, într-o sesiune de fumat iarbă; voce principală: Mishu; compozitor principal: Mike; textier principal: Mishu; albumul satirizează asocieri onomastice precum William Brânză, Triţă Făniţă, Culiţă Tărâţă, dar şi prenume de sine stătătoare, precum Loredan, Doralin sau Extera; nici Castela nu este cruţată, fapt ce le atrage celor doi câte un şut în fund de la soţii Ionescu; Zambilica este la loc de cinste în album; Mike are onoarea de a fi vocalist principal pe trei melodii: „Castela”, „Zambilica” şi „Florence Bârnău”; ultima (iubire trecătoare a lui Mike de la Academia Forţelor Aeriene din Braşov) este prezentată drept „această Eleanor Rigby a ridicolului cu reactoare”; versurile lui Mishu sunt văzute de critici drept prea morbide; unii, însă, laudă ermetismul mai avansat decât cel al lui Vali; alţii, pe de altă parte, îl văd doar ca pe un exerciţiu de dadaism; Costi se simte vizat şi cere explicaţii; cei doi autori dezmint orice aluzie în cadrul unei conferinţe de presă; invitat special: Alexandru „Grinderu'” Brânzan, pentru piesele ce vizează politicienii, cântate în manieră grindcore);

2041: „EKG muntos” (piese de până atunci cântate pe viu, la un concert, în formula ce îi conţinea pe cei doi noi instrumentişti: tobarul Gheorghe Neacşu (poreclit Veacşu, din pricina înţelepciunii aparente şi nu numai) şi chitaristul armonic Vasile Pârvu (zis Stârvu, fiindcă este înalt, slab şi palid, fără a suferi de ceva); formaţiei îi este dintotdeauna greaţă de antologii, soluţia de compromis fiind albumele pe viu);

2042: album solo Mike Nazarov: „Nobeluri, rockeri şi cockeri” (cântece de dragoste în stil de familişti, în cinstea Vetei şi a Manuelei, laureate în 2040 pentru medicină; cockerul, în clăpăugia lui, simbolizează pentru martori familistul moleşit; compozitor, respectiv textier unic: Mike şi Vali; invitaţi speciali: Gabriel Clocotici, Sandu Lazăr, Alex Brânzan, Edi „Talent” Cotoară şi Radu Madagan; voci: Nazarov, Talent şi Brânzan);

2043: album solo Romi: „Plici!” (creaţie exclusiv instrumentală; invitaţi: Constantin Corniţescu şi Radu Madagan; linii melodice găsite într-un caiet pe punctul de a fi aruncat la gunoi de către soţia lui Romulus, Olivia, la o curăţenie generală; critica admiră noutatea formulei artistice);

2044: „Umoarea cepoasă” (diverse întâmplări din viaţa formaţiei, puse în versuri şi pe muzică; înregistrare dintr-un concert susţinut pe Wembley în limba engleză; cu o lună înainte, în februarie, avusese loc lansarea în limba română pe Arena Cluj; începând cu septembrie, urmează patru ani de turneu mondial);

2048: album solo Ion: „Greg Libeccio” (închinat tuturor vânturilor din Mediterană; compus mai demult, dar a cărui înregistrare a fost împiedicată de turneele recente; participă orchestră filarmonică şi diverse ansambluri folclorice din sudul Europei şi nordul Africii; turneu european cu puneri în scenă maiestuoase; decoruri realizate de Castela şi de Carla Stângău, fostă prietenă a inginerului de lumini Cătălin Stroe şi celebră artistă plastică a anilor ’20-’50; texte de Vali, Johnny, Bogdan „Ozi” Popescu şi Empedocle Titirez);

2049: „La patru piroaie” (coloana sonoră a unui documentar despre rockul românesc, despre sacrificiile făcute de rockeri, în general, şi de cei fondatori, în special; rockul în sine este prezentat drept calea lungă şi anevoioasă, iar nu cea conformistă, „la patru ace”);

2050: „Găluşca aeropurtată” (coloana sonoră pentru comedia cu acelaşi nume, scrisă de Vali şi Mike, în care cei doi îşi imaginează o posibilă evoluţie a lui Nazarov, dacă ar fi rămas în aviaţie şi dacă România ar fi trimis trupe în recent încheiatul război dintre India şi Pakistan);

2051: „Rola şi busola” (pe măsură ce rola timpului s-a derulat, ei, martorii, au imprimat o direcţie stilistică generaţiilor mai tinere (le-au busolat) şi speră să aibă aceeaşi influenţă asupra generaţiilor postume; startul turneului mondial de adio; promisiuni pentru un album trilingv, în trei volume simultan lansate după retragere; lucrul este întrerupt de fatalul accident vascular cerebral al lui Vali, trei ani mai târziu);

2053: ultimul concert al turneului de adio are loc pe Arena Naţională din Bucureşti; impresarul ţine discursul de despărţire;

Anunțuri

Un gând despre „Discografia completă a formaţiei Jeg Tzappeshlitz”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s