„Colindul casei”, cu tot cu versuri

Nu ştiu dacă v-am arătat ce poate Bogdan Munteniţă la voce, în Phoenix, pe un colind într-o română veche:

Acum, făcui rost şi de versuri – tot de la el, trăi-i-ar vocea. 🙂

Înc-o dată: mulţumesc din suflet, Bogdane. 🙂

Colindul casei

cules din comuna Gropeni, judeţul Brăila, de la un bunic de-ai lui

Icea, Doamne, ‘n ceste curţi,
Ceste curţi, la cest Domn bunu,
Cest Domn bunu, Dumnezeu.
*
M-a crescut, mi-a fost născutu,
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
De doi smirnă minunaţi.
*
De doi smirnă minunaţi,
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
De tulpină depărtaţi.
*
La vârşav la nouă meri,
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
Mi-arde nouă lumânări.
*
Sus îmi arde, jos îmi pică,
Pică una, pică două,
Picătura cea de rouă.
*
Faptu’ mi s-a ruptu, mi s-a,
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
Şi-un pârâu cu apă caldă.
*
Dar în el cine  se scaldă?
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
Scaldă bunul Dumnezeu.
*
Se scălda şi se-mbăia,
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
Vrăjmântar se primenea.
*
Vrăjmântar şi mohorâtu,
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
Lungu-i larg până-n pământ.
*
Ţurţurele de argint,
Oi, lerum, dai lerului, Doamne,
Făcea dâră pe pământ.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s