Trei catrene cu alchene sau Ce scrie Texteş când i se urăşte de Antropologie Politică

Iubeşte-o sincer când se-nvârte roata

Amarului de ani şi de ciraci

Ce-n zbor, ca pe Walkirie, -au purtat netoata

Cu vorbe – mângâieri de cârcâiaci.

*

Iubeşte-o, căce, fără ea, străine,

Te vei lipsi de-aripa roţii, ştii.

Dar, sub priviri, sub vorbele-i sărine,

Tu feri în lături de la pirostrii!

*

Căci nu sugrumă omul mai cu flamă

Decât rutina, când se-ncuibă-n el.

Şi, după ce îl stoarce-ntreg de zamă,

Trec anii-n fel de fel de anofel.

Anunțuri

6 gânduri despre „Trei catrene cu alchene sau Ce scrie Texteş când i se urăşte de Antropologie Politică”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s