Pledoarie cu papa

I

Degetele mele nu-s de păpuşar,

Dară tu crezut-ai. Nu sunt de lănţar.

Figurat sau propriu,  nici de torţionar.

Gândul, dac-aş-ar fi, el s-ar cere-afar’.

II

Însă poate numai gura mea cea proastă,

Ce cu mine-ndrugă mult-urzeală-n sec,

Să-ţi aştearn-acum, în loc de struguri, boască

Şi iute să m-arate drept becăţoi în lek.

III

Ei, dar nu te ţine nimeni priponită-n tindă:

Dacă vrei, vezi bine, poţi oricând să pleci.

Şi, de-amar ce-atuncea o să ne cuprindă,

De jucat, om rupe trapa de la beci.

IV

Şi, de-o fi să cadă toţi mesenii, -n frunte

Cu alimănitul care-am fost al tău,

Şti-va beciul, bunul, cum să ne înfrunte

Şi să-mbogăţească pe cei ce vând său.

V

Căce mult-osânză fi-ne-va atuncea

De folos la maţul pregătit de vin,

Ca să nu-i se-nece linguricii puncea

Când va fi lovită de-al putinii trin.

VI

Dar acum am obosit.

Şi, decât să-ţi spun „mi-eşti dragă”,

Acru, gros şi covăsit,

Mai bine aş da-n pelagră!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s