Iubire prăfuită

Din cauză că metafora supradozei este uzată, iar expresia „a se juca de-a animalul cu două spinări” am găsit-o în „Gargantua şi Pantagruel” (deci, puteam fi acuzat de plagiat), am modificat poezioara:

 

Va trage lungă brazdă timpul cu al său plug,

Iar zodiile vor merge în ceruri pe lung crug,

 

 Pân’ ce, în curtea veche, cu piatră şi nisip,

Şi-o aştepta iubita, cu patos, un alt tip,

 

Urmaş al celui care, în ’23, scria

„Aci sosi pe vremuri”, despre gagică-sa.

 

Stacojă fi-va zarea, de praf, de fum şi gaz,

Din hornul care mâine la combinat stă treaz.

 

Căci casa bătrânească nevoi n-ar mai avea

De-ogeac, vergele, prispă; la nou lipi-se-va:

 

Centrală, termopane, terasă cu fotolii

În care stau buierii întinşi ca sub linţolii.

 

Ca să te miri de-aiestea prea vreme n-o să ai;

Vei auzi un zgomot, şi iute-ai să tresai.

 

Şi o să vezi pe poartă, intrând cavalereşte,

O jună pe un Harley ce-un sfert de lume-uimeşte.

 

Şi trage lăngă scară, făcând roată, scrâşnind

Motorul ce-l priveşte băiatul jinduind.

 

Iar fata-i sare-n braţe – e bine spus „îi sare”,

Căci, până la bărbia-i, o palmă tot mai are.

 

E creaţă, durdulie şi gotică nepoata.

De-o laşi, îţi zugrăveşte în negru toată soarta.

 

Ea lanţ poartă la şolduri, de piele pantaloni,

Iar geacă tot de piele, cu argintii butoni.

 

Şi scoate el ştiuleţii, şi face frigărui,

Şi-n gura-i Cărtărescu sună dulce-amărui.

 

Ea versurile-ascultă cu încântare snoabă,

Că surdă nu e – numa’ că nu pricepe-o boabă.

 

Eh… mult s-or giugiuli ei când or să stea-mpregiur

La foc, cu alignire, femur lângă femur,

 

Şi-au să se-nfrupte hulpav, halind pe loc friptana,

Iar mâinile lui vajnic vor zgândări chitara,

 

Pân’ ce şatena fată un „hăăă…” de somn va face,

Şi-o cere lu’ gagiu’ îndat’ s-o lase-n pace,

 

Să nu o mai vrăjească cu vorbe, ci cu fapte,

Pe loc, sub cer de smoală, în hâdul miez de noapte,

 

Nimeni să nu îi ştie, lumea să nu cunoască

Iubirea lor ce-n vene a început să crească.

 

Iar venele se umflă şi prind a dudui –

Pe frigărui, flăcăul pusese ecstasy.

 

Cum stau ei doi sub lună, de-a dura dându-se,

De-a trenul care intră-n tunel jucându-se,

 

Îi cam apucă somnul, şi-n casă mi se duc,

Cu porcu’ ca să tragă, să doarmă ca un prunc.

 

Trei zile dup-aceea, la morga din oraş,

Purtând deasupra gurii musteţi de poteraş,

 

Clipind din ochii tulburi, sub fruntea obosită,

Legistul decretează: „iubire prăfuită”.

Anunțuri

4 gânduri despre „Iubire prăfuită”

  1. Urmaş al celui care, în ’23, scria

    „Aci sosi pe vremuri”, despre gagică-sa.

    =)) prea tare

    Imi place si ce ai scris in continuare. Aduce a postomdernism si are multa ironie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s