Corporal Rex F. Charlottetheharlot’s mushy example of fine art

Sunt versuri scrise în ultimele zile de stat în Craiova şi primele zile de cămin, în Bucureşti. Mulţumesc lui George Topârceanu („Bivolul şi coţofana”) pentru prozodia primei şi celei de-a patra strofe.

Într-o casă mică, strâmbă, aşezată-n sohodol,
Sta un palicar sub pături, între viaţă şi formol.
În Vietnam fusese dânsul, şi-mpuşcase-n sus şi-n jos,
Dar malaria-l prinsese din pământul mlăştinos.
– Se vede, se umple, se-mbină aiurea
Un cer cu pendule aprinse fulgurea,
Cu naţii de pere. El vede securea
Suind pe apostol, zâmbind de-a-n-telurea.
Iubesc femeia lăptăreasă
Şi plombele cu amalgam
Şi starea mândră de melasă
Şi spovedanii cu tam-tam.
Între două tremuriciuri, omul gura deschidea,
Dară nu mut, ca un peşte, ci filosofii dădea.
Doftorul şi felceriţa, carele îl îngrijeau
L-auzeau cum bolânzeşte şi-ntre ei se sfătuiau.
– Phiiii… dacă ăsta, după-masă,
Scăpat va fi de-al bolii hram,
O să se vadă cum iau plasă
O cucuvaie şi-un dinam.
– Dinam? Ce legătură are?
– Dinamul pusu-i-a gând rău:
Să n-aibă far la pedalare,
Să cadă ca într-un ceas rău.

N-am idee dacă va continua.

Anunțuri

3 gânduri despre „Corporal Rex F. Charlottetheharlot’s mushy example of fine art”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s