Comunicare nonverbală la o decorare

Decorarea formaţiei Phoenix de către Preşedinte

Luni, 12 noiembrie 2007, preşedintele României, Traian Băsescu, i-a decorat pe cei 7 membri actuali ai formaţiei Phoenix (Transsylvania-Phoenix, cum este ea cunoscută peste hotare) – Nicolae Covaci, Josef Kappl, Manfred Neumann, Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, Bogdan Bradu, Cristian-Claudiu Gram şi Călin-Ionuţ Contraş –, precum şi pe fostul vocalist (actual colaborator) Florinel „Moni” Bordeianu. Înfiinţată în 1962, de către Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Claudiu Rotaru, Bela Kamocsa şi Pilu Ştefanovici (Covaci, 46; 51, 1992), formaţia a experimentat, de-a lungul deceniilor, diverse stiluri muzicale: beat (1962-1971), etno-rock (1971-1977), rock progresiv (1977-2005) şi hard rock (2005-prezent). 45 de ani de existenţă şi, pe parcursul lor, probabil, tot atâţia muzicieni, care au contribuit la evoluţia Phoenixului de la formaţie beat la fenomen cultural. În acest context, ceremonia de decorare a fost văzută ca mai mult decât binemeritată, însă nu a lipsit de pe marginea ei doza de controverse. Personal, am descoperit că, în cadrul tuturor acestor discuţii, nimeni nu a pus problema comunicării nonverbale dintre Preşedinte şi muzicieni.

Alegerea temei (comunicarea nonverbală) a avut la bază raţiuni cât se poate de subiective, însă cazul de care ne vom ocupa ne-a atras atenţia pentru simplul fapt că s-a bucurat de mai multă mediatizare decât beneficiază, în general, un eveniment cultural.

Problema comunicării nonverbale nu este insignifiantă, precum pare, întrucât, aşa cum au arătat A. Mehrabian şi M. Weiner (Decoding of inconsistent communication, apud Tran, Stănciugelu, 89, 2007), în comunicarea orală, numai 7% sunt cuvinte, în timp ce 38 de procente sunt reprezentate de paralimbaj, iar 55%, de limbajul nonverbal. De aceea, pentru o cât mai bună înţelegere a unei comunicări orale, va trebui vizată în principal partea ei dominantă – şi anume, cea nonverbală –, apoi comparată cu cea paraverbală şi cea verbală, pentru ca, la final, să fie probată concordanţa dintre ele.

Simţul comun limitează adesea ideea de comunicare nonverbală la gesturi şi, într-o oarecare măsură, la mimică, neglijând celelalte aspecte ale kineticii (teoria care studiază „ansamblul semnelor comportamentale emise în mod natural sau cultural” (Tran, Stănciugelu, 90, 2007)) – postura, comunicarea tactilă, îmbrăcămintea – , ca să nu mai vorbim de aproape neglijata proxemică (partea comunicării nonverbale care studiază relaţiile spaţiale „ca mod de comunicare” (Tran; Stănciugelu, 96, 2007)). Acesta este un motiv în plus pentru a studia atent elementele de comunicare nonverbală prezente în materialele foto şi video de la sus-menţionatul eveniment, pentru a sintetiza şi a interpreta situaţia aleasă, în contextul unei interacţiuni între oameni din categorii profesionale diferite.

Înainte de a începe investigaţia propriu-zisă, se impune stabilirea unei grile principale de analiză a situaţiei de comunicare. Aşa cum arată Vasile Tran şi Irina Stănciugelu (98, 2007), trei direcţii de studiu al limbajului nonverbal pot fi următoarele:

1. interpretarea unui element de limbaj nonverbal în contextul tuturor celorlalte elemente verbale şi nonverbale;

2. importanţa caracteristicilor de personalitate individuale, de educaţie, de experienţă, de viaţă etc. în interpretarea corectă a limbajelor nonverbale;

3. variaţia modului de folosire şi interpretare a limbajelor nonverbale, în funcţie de individ, profesie, colectivitate, cultură.

Pe lângă această grilă principală de analiză, vom folosi anumite noţiuni de amănunt (indicatorii comportamentali falşi, indicatorii micromomentani), care vor ajuta la înţelegerea celor prezentate.

Pentru a avea o impresie vizuală cât mai obiectivă asupra evenimentului (unghiurile de filmare au fost diferite) şi pentru a surprinde aproape toată succesiunea înmânărilor decoraţiilor (pe Internet, fiecare material video prezintă doar un fragment din ceremonie), am folosit 3 surse din presa audiovizuală.

La Realitatea TV (http://www.realitatea.net/playlive2.php?file=/media/video/video_001_00112401_1194867576_00.flv, 10 ianuarie 2008), secvenţa a surprins decorarea lui Ovidiu Lipan, a lui „Moni” Bordeianu şi a lui Bogdan Bradu. În cazul primului, emoţiile sunt vădite atât de postura sa ţeapănă, cu mâinile pe lângă corp, cât şi de către crisparea bărbiei (indicator, în general al reprimării plânsului), imediat după ce îi zâmbeşte lui Traian Băsescu. Crisparea de care am vorbit se poate relativ bine în poza de mai jos. Faptul că „Ţăndărică” poartă ochelari ne împiedică să îi observăm ochii în timp ce zâmbeşte: dacă zâmbetul antrenează muşchii din jurul ochilor, atunci zâmbetul este unul autentic (Collett, 49, 2003/2005). Interesantă la vestimentaţia bateristului este croiala costumului, pe care îl face să semene cu o uniformă a unui căpitan de vas – indicator al percepţiei cazone a lui Lipan despre sine.

Băsescu şi Lipan

Fig. 1 Băsescu şi Lipan

(http://www.realitatea.net/media/poza/poza_001_00112401_1194867700_00.jpg,

10 ianuarie 2008)

Ceea ce şochează la „Moni” Bordeianu este ţinuta sa: blugi albaştri şi sacou maro. (Poate că ea este vinovată pentru faptul că preşedintele îi strânge mâna cu o singură mână – spre deosebire de purtarea politicianului faţă de ceilalţi membri?) Deşi vrea să pară degajat (merge cu mâinile depărtate de trup), faptul că se simte stingherit este dat de gol de către privirea în pământ. Degajarea ar putea fi dedusă şi din mersul lui (cu picioarele relativ depărtate) de către cineva care nu ar avea cunoştinţă de malformaţia picioarelor muzicianului în tinereţe. (Covaci, 19, 1992)

Bogdan Bradu, care urmează după „Moni”, este îmbrăcat la costum sobru. La o primă vedere, spatele uşor curbat al vocalistului ar putea fi interpretat drept servilism faţă de Băsescu, şi nu drept un defect corporal. Bradu zâmbeşte cu o plăcere sinceră – roşeşte. Filmarea se încheie înainte ca Bogdan să se înapoieze cu decoraţia şi celelalte obiecte oferite de Preşedinte.

e84c700e-966f-4501-bf46-18f0ee7ea8fb.jpg

Fig. 2 Traian Băsescu şi Bogdan Bradu

(http://www.newsin.ro/imageCache/Preview/e84c700e-966f-4501-bf46-18f0ee7ea8fb.jpeg, 10 ianuarie 2008)

De remarcat este faptul că Băsescu (considerat, de obicei, un om care, deşi consiliat, acţionează cum crede el mai bine), după primele scuturări de mâini, se întoarce către aparatele video şi foto şi zâmbeşte. De asemenea, are grijă ca, atunci când dă mâna, să se poziţioneze astfel încât obiectivele camerelor să îl surprindă cu mâna în spaţiul personal al celuilalt – gest invaziv, sugerând dominanţa (Collett, 144, 2003/2005). Acest lucru dovedeşte că a reţinut sfaturile consilierilor săi.

Antena 3 (http://www.ziare.com/Basescu_i_a_decorat_pe_membrii_formatiei_Phoenix__VIDEO_-170668.html, 10 ianuarie 2008) prezintă, în plus faţă de Realitatea TV, momentul dinaintea decorării lui Ovidiu Lipan – începe cu un bărbat care citeşte pentru ce li se acordă membrilor formaţiei Phoenix distincţiile. La acesta, nu este de reţinut decât faptul că stă rigid, nefăcând altceva decât să citească de pe foi, ridicându-şi ochii, din când în când, pentru a avea contact vizual cu asistenţa. Camera de filmat trece apoi către Băsescu, şi el rigid, conştient de solemnitatea situaţiei, zâmbind, totuşi, autentic, vrând să dea impresia de prietenie faţă de muzicienii care aveau să se îndrepte spre el.

Dacă dominanţa este direct proporţională cu statura, atunci managerul şi percuţionistul Ionuţ Contraş este un exemplu elocvent: vine degajat către preşedinte şi, dând mâna cu el, îi zâmbeşte prieteneşte, dar, în condiţiile diferenţei de înălţime, zâmbetul pare condescendent, iar zâmbetul Preşedintelui pare autoironic. Ionuţ accentuează impresia de dominanţă, însoţind-o cu cea de om liber: la întoarcere, merge săltat, făcând să îi fluture pletele.

a61fbe05-e3e1-47ad-9f97-1bf35379642f.jpg

Fig. 3 Băsescu şi Contraş

(http://www.newsin.ro/imageCache/Preview/a61fbe05-e3e1-47ad-9f97-1bf35379642f.jpeg, 10 ianuarie 2008)

Un moment deosebit este şi decorarea lui Nicu Covaci, care de asemenea şi-a creat imaginea de om liber: nu atât prin mers, cât prin vestimentaţie: blugi, vestă de piele şi tricou cu mânecă lungă – toate negre. Obiecţia ce ar putea apărea este următoarea: „negrul e culoare a tristeţii”. Această impresie, însă, este clar depăşită la Nicu prin faptul că hainele lui sunt haine de motociclist – element al unei subculturi asociate cu ideea de libertate. Tricoul cu mânecă lungă este descheiat la guler, expunând părul de pe piept – un simbol al virilităţii.

Un indicator evident în cazul lui Covaci (poate la fel de evident ca în cel al lui Bordeianu) este acela că, la strângerea de mâini, el îşi întinde mult braţul către Băsescu, sugerând, astfel, fie că nu se lasă dominat, fie că nu vrea să îi fie invadat spaţiul intim, chiar dacă este vorba doar de modul îndepărtat al spaţiului său intim (Tran; Stănciugelu, 97, 2007, apud Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea). Prima ipoteză (neacceptarea dominanţei din partea cuiva) se explică prin întreaga sa biografie, ilustrată în cartea parţial autobiografică Phoenix…însă eu?. Cealaltă ipoteză, însă, pare neclară pentru cineva care nu cunoaşte faptul că, de la începutul anilor ’90, liderul formaţiei Phoenix locuieşte în Moraira, pe coasta mediteraneană a Spaniei, într-o vilă spaţioasă. De aceea, el este obişnuit să aibă un spaţiu intim mai mare decât în mod normal şi reacţionează defensiv atunci când Traian Băsescu, fără să vrea, i-l încalcă. Când dă mâna cu Preşedintele, Nicu se uită în ochii lui, făcând o mişcare scurtă din cap, de sus in jos – îl asigură că el, Covaci, este om de încredere. Mai jos, se poate vedea proxemica lui Nicu Covaci. Când se întoarce, în mâini cu obiectele primite, le arată către presă, aplecând uşor capul, în semn de preţuire faţă de cel care i le-a dăruit.

whatever.jpg

Fig. 4 Băsescu şi Covaci

(http://www.ziare.com/layout/news/171/picture_archive_170668.jpg, 10 ianuarie 2008)

Cristi Gram este îmbrăcat neoficial, dar sobru: blugi negri şi cămaşă lungă, neagră. Gestul lui observabil (care probabil că le provoacă celor prezenţi unele zâmbete) este că se grăbeşte puţin: când Băsescu se întoarce, ca să ia obiectele pe care urmează să i le dea cântăreţului, chitaristul deja întinde mâna să le primească. Se înapoiază mândru, făcând mişcări laterale în mers.

acccb0b4-7fe8-41e1-a9c5-e536b7880cf3.jpg

Fig. 5 Traian Băsescu şi Cristi Gram

(http://www.newsin.ro/imageCache/Preview/acccb0b4-7fe8-41e1-a9c5-e536b7880cf3.jpeg, 10 ianuarie 2008)

Filmarea Antenei 3 se opreşte aici (este anunţat, totuşi, Josef Kappl), dar, dat fiind faptul că apar atât Ionuţ, cât şi Cristi, avem ocazia să observăm că, aparţinând amândoi generaţiei „noi” de rockeri, aceştia au o înfăţişare asemănătoare (plete lungi şi drepte, lăsate liber, perciuni şi barbă), precum şi mers săltat, menit să le pună în evidenţă pletele, dar şi să îi facă a părea impozanţi.

Materialul TVR (http://tvr.ro/articol.php?id=22322, 10 ianuarie 2008) nu este omogen: începe cu imaginea lui Ovidiu în studio, bătând la tobe, continuă cu acelaşi Ovidiu în cadrul ceremoniei, urmează instantanee cu Traian Băsescu decorând fiecare membru Phoenix (ocazie cu care îi putem vedea şi pe Ioji Kappl şi Mani Neumann), apoi un fragment din discursul lui Băsescu, un fragment din cel al lui Covaci, un corespondent vorbind despre eveniment (pe fundal are muzicienii bând şampanie cu Preşedintele), iar sfârşitul îl arată pe Ovidiu Lipan „Ţăndărică” tot în studio, la baterie.

Un avantaj al filmării TVR de la decorare este acela că focalizează pe Lipan, arătând două elemente de nonconformism: este neras şi poartă, la costum, cămaşă asemănătoare cu cele ţărăneşti. Plictiseala lui este evidenţiată atât de colţurile gurii, lăsate puţin în jos, cât şi de capul dat un pic pe spate. Deşi se poate afirma că aşa îşi ţine el colţurile gurii ori că poziţia capului este una de sumisiune faţă de Preşedinte, în clipa următoare, Ovidiu îşi roteşte, nerăbdător, ochii şi face o grimasă de plictiseală. (Ca o paranteză: dacă suntem atenţi la limbajul de lemn în care se exprimă cel care îi anunţă meritele, atunci sentimentul lui „Ţăndărică” este explicabil).

Stop-cadrul cu Băsescu şi Ioji Kappl îl surprinde pe omul de stat cu spatele la obiectiv, dar bassistul se vede aproape în totalitate: poartă haine asemănătoare cu cele ale lui Ovidiu Lipan, a adoptat aceeaşi postură de „drepţi” şi zâmbeşte către Preşedinte. Dacă, în cazul bateristului, zâmbetul era unul emoţionat, Kappl zâmbeşte blajin – sau, cel puţin, aşa arată trăsăturile sale faciale: sprâncene ridicate, unite la rădăcina nasului, precum şi globi oculari proeminenţi (indicator al neagresiunii).

171c9997-435f-4fac-a2cb-5af8cc49477a.jpeg

Fig. 6 Traian Băsescu şi Ioji Kappl

(http://www.newsin.ro/imageCache/List/171c9997-435f-4fac-a2cb-5af8cc49477a.jpeg, 10 ianuarie 2008)

Instantaneul cu Mani Neumann dând mâna cu Traian Băsescu ni-l prezintă pe violonist zâmbind sincer, autentic (i se vede încreţitura din zona ochilor, aşa-numita „labă a gâştei”) şi având capul uşor aplecat spre dreapta (indicator al neagresiunii – vrea să se facă plăcut). Mani se remarcă şi prin costumul său alb.

6ab447ce-0ac7-44e2-ad44-d9389f728146.jpg

Fig. 7 Traian Băsescu şi Mani Neumann

(http://www.newsin.ro/imageCache/Preview/6ab447ce-0ac7-44e2-ad44-d9389f728146.jpeg, 10 ianuarie 2008)

Fragmentul de discurs prezidenţial ni-l arată pe Băsescu drept zgărcit în comunicare nonverbală, singurele mişcări din cap fiind acelea pentru a lua contact vizual cu toată asistenţa şi singurele gesturi manuale vizibile (în majoritatea timpului, îşi ţine mâinile împreunate) fiind unii ilustratori „embrionari”: o uşoară mişcare cu mâinile împreunate în jos („generaţia mea”), o mică ridicare a mâinilor împreunate („ferestre prin care priveam către lume”). Deşi pare ciudat, Traian Băsescu însoţeşte cuvintele „eraţi una din puţinele ferestre” printr-un gest oarecum deschis – de fapt, acest gest este unul de reglaj.

Fragmentul în care vorbeşte Covaci este şi el lipsit de gesturi – în afară de unul asemănător cu cel de asigurare făcut către Preşedinte, în momentul decorării. Gestul este aici însoţit de cuvintele „vreau să…contaţi pe noi şi-n continuare”. Totuşi, emoţia îl biruieşte: face o scurtă pauză, se scuză, apoi continuă rapid.

În încheiere, sunt de părere că ar fi bine ca specialiştii în comunicare nonverbală să fie chemaţi pentru a se pronunţa în legătură cu o situaţie aprinsă (nu mă refer la cazul de faţă), întrucât, prin explicaţiile lor, respectivii specialişti ar releva conexiuni ce, poate, nu vor genera atât de multe şi aprinse controverse.

Bibliografie:

Tran, Vasile; Stănciugelu Irina. Teoria comunicării. Bucureşti: editura comunicare.ro, 2007.

Collett, Peter. Cartea gesturilor. Bucureşti: Editura Trei, 2003/2005.

Covaci, Nicolae. Phoenix…însă eu?. Bucureşti: Editura Nemira, 1992.

Anunțuri

24 de gânduri despre „Comunicare nonverbală la o decorare”

  1. intr-adevar… parerea mea e ca „dl.” Ionut Contras e degeaba in Phoenix… mi se pare a fi doar un fatarnic ce a prins ocazia si s-a bagat si el… ma rog, a fost bagat… de cine? nu stim. mai degraba nu vrem sa stim. rolul lui? cam ambiguu, nu mi se pare a fi clar definit…
    ca o alta idee… a fost penibil din partea organizatorilor (Institutia Presedintelui), precum si din partea celor decorati ca nu au dorit ca Mircea Baniciu sa fie prezent la eveniment. Baniciu a insemnat juma’ de Phoenix. Covaci cealalta juma’. De ce, chiar daca a fost ce a fost dupa Stufstock, nu au ingaduit ca sa il invite si pe el? Ce releva faptul ca, dl. Covaci isi duce veacu pe coasta Spaniei intr-o vila spatioasa, iar dl. Baniciu pe str. G-ral Constantinide, Bucuresti?
    ma rog, ceva a fost putred la mijloc, eu stiu ce. Voi?

  2. 🙂 Eu am încercat cât am putut de mult să ocolesc subiectul Baniciu şi doar să analizez comportamentul nonverbal al persoanelor prezente la eveniment.

  3. Vali, din moment ce ai postat aici treaba asta despre decorare, cred ca ti-ai dat seama ca o sa se ajunga la diverse opinii in contradictoriu. De data asta, sper, exprimate civilizat…

  4. ma bag si eu ca musca in lapte….Phoenix-ul nu avea nevoie de decorarea de la baselu. parerea mea ca Covaci s-a manjit la faza asta, daca intradevar erau spirite libere nu plecau capu la niste fieratanii.

    In alta oridne de idei covaci se victimizeaza foarte tare si de multe ori orgoliul prostesc l-a dus sa piarda multe.

    De ce n-a facut covaci un festival sa descopere talente ?

  5. Pentru fanel: nene, Covaci intenţionează să facă un asemenea festival cât mai curând posibil – a spus-o de mai multe ori.

  6. :)) Nu (deşi e tare mişto blogu’). Comunicarea nonverbală înseamnă mimică, gesturi, posturi (cu accent pe „u”), poziţionări ale corpului…

  7. “Il n’y a plus de produit fini en matière de news.” De pe blogul lui Francis Pisani
    Studiul acesta despre decorarea grupului Phoenix, –au şi nişte avantaje materiale, cred că le merită–, pare inedit şi interesant. Trebuie să îl recitesc. Dar şi comunicarea verbală mi se pare a fi lămuritoare. Am discutat, în compartimentul de tren, cu unul dintre membrii grupului Phoenix. Despre ce ? Tema este aproape ezoterică. În 1709, în cursul bătăliei de la Malplaquet, ducele Marlborough este grav rănit. Soldaţii lui se roagă pentru lui grabnica lui vindecare, într-un cântec compus special pentru el: „For He’s a Jolly Good Fellow!”. Melodie ce avea să cunoască o carieră surprinzător de longevivă. Îmi amintesc că la câteva ore după ce se întâmplase înmormântarea muzicianului Teo Peter la Cluj, am urcat la Oradea în acceleratul Cluj-Timişoara, iar în compartimentul de clasa I am putut discuta despre Eugeniu de Savoia, ducele de Marlborough, cântecul „For He’s a Jolly Good Fellow” şi alte cântece, literatura care le-a inspirat textul, cu un personaj care semăna uluitor cu muzicianul Nicu Covaci de la grupul Phoenix. Poseda o excelentă ştiinţă a construirii discursului verbal. Dar muzica bună nu aparţine discursului, general sau comun, fiind definită mai curând ezoteric…
    Cu stimă,

  8. Sa fie o legatura intre Olanda,prima tara unde a plecat Covaci inainte de 1989 si culoarea portolcalie care l-a adus la putere pe Basescu?

  9. Pentru bogdan,

    domnule bogdan, daca cineva a adunat trupa veche impreuna dupa Aniversare 40…..asta este Ionut Contras ,daca din 2003 vedem PHOENIX in concerte in Romania, ceea ce nu se intampla prea des inainte ( 4-5 pe an fata de 40-50 / an acum ) …asta i se datoreaza lui Ionut Contras. Daca vedem 2 clipuri pe tv ( Mila 2 …si Zori de zi ) asta i se datoreaza doar lui Ionut Contras, daca avem un album nou pe piata -Baba Novak…i se datoreaza lui Ionut Contras…daca am vazut un turneu in tara Baba Novak …asta i se datoreaza exclusiv lui Ionut Contras……daca tu crezi tampeniile acelea ce le-ai scris …..esti un bou….mai bine documenteaza-te inainte de a scrie ineptii ! Iar daca ii dai limbi in cur domnului baniciu fara sa te stergi la gura si pe maini de kkt….s-ar putea sa puta mult si de la distanta…..DOCUMENTEAZA-TE INAINTE SA SCRI TAMPENII !!!!!!!!!!

  10. ideea este in felul urmator, daca-mi permiteti si n-aveti cum sa nu…
    trupa Phoenix reprezinta ceva in Romania si inutil sa specific ca au publicul lor, iar ceea ce ma intereseaza intr-un fel sau altul sunt cantecele lor si nu porcariile din presa
    presa adevarata ar trebui sa se inspire din minim 2 (3 surse ar fi perfect! )…
    iar intotdeauna adevarul e undeva la mijloc …nu cred ca un ziarist stie el mai bine ce s-a intamplat …

  11. Pentru george: nu m-a interesat, in articolul meu, ce a relatat presa, ci imaginile surprinse de ea la decorare – imagini din care am interpretat gesturile si mimica membrilor Phoenix, ale Presedintelui si ale altor persoane prezente la festivitate.

  12. baieti si vali :))) o intrebare inutila din partea mea …dar sunt sigur k vali va rade:P. „dar de marcel nu zice nimeni nimic???”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s