Continuare a Trilogiei (1) – Martorii şi timpul

Peste cei trei martori, timpul nu a trecut ca un tăvălug, întrucât nu i-a aplatizat şi nu i-a făcut una cu pământul, adică una cu lumea comună. Martorii şi-au păstrat farmecul până în ultimele clipe (şi, chiar dacă unii ar obiecta că Psihedelicul, prin senilizarea lui, a devenit lamentabil, el, Vali, îşi plănuise (nu e bine spus „moartea”) „murirea” până în ultimul detaliu (de mult, înainte chiar de a o cunoaşte pe Veta), astfel că, dacă ar fi putut privi în urmă în timp ce murea, ar fi fost încântat cum corpul îi căpăta înfăţişarea mortuară în somn, cum îi pica mâna pe marginea patului şi cum gura i se deschidea şi incepea să-i atârne-ntr-o parte. De asemenea, Printzul, chiar dacă începuse să înnebunească – fiind convins că va apuca a doua venire a lui Hristos pe pământ –, a avut parte de o admirabilă revelaţie cu patru ore înainte să sucombe: o mare betonieră în care se învârteau, amestecându-se, vieţile tuturor celor trei martori – şi în care, bineînţeles, viaţa lui rezista mai mult. Să nu uităm: Noxul trăise 70 de ani, Printzul, 94, iar Psihedelicul, 66. Că Printzul avusese o revelaţie cu o betonieră nu e mare lucru. Izbitor este faptul că, la 3 zile după aceea, cenuşa lui se găsea la MRR din Bucureşti, strada Martorilor, numărul 3, o urnă chiar în formă de betonieră, sub care scria ceva, indescifrabil de mâna mai tinerei sale soţii italience. MRR, adică Muzeul Rockului Românesc, nu mârâitul pe care îl scotea Mishu în ultimii ani atunci când vedea la televizor pe vreun neavenit care parodia un rocker.). Vremea, deci, i-a călcat pe martori nu ca un tăvălug, ci ca nişte picioare de oameni desculţe şi curate strugurii în boturile cele mari, scoţând vinul din ei şi „sucul”, savoarea, din Nox, Prince ‘n’ Psychedelic. Apoi, aceeaşi vreme i-a maturizat, făcându-i vin din must, şi i-a înnobilat, învechind vinul. E adevărat că damigenele acelea din sticlă erau scuturile pe care ei şi le-au pus în raport cu lumea, dar moartea a dat cu piciorul în ele, spărgându-le, ca un agent federal în butoaiele cu alcool ale contrabandiştilor. Au murit, totuşi, fără ca vinul să se oţetească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s