Veta dorea copii

De intercalat aici.

Aflând de sarcina Manuelei, Veta fusese năpădită de instinctul matern, dar obiecţia lui Vali cu lipsa de timp a amândurora şi de maturitate a lui o făcuse să se resemneze cu o soluţie de compromis:

— Bine, textierule, dară… măcar un animal, o pasăre, ceva… Chiar şi o tarantulă, numa’ să ştiu că-i un suflet în casa asta sau în curte când suntem noi plecaţi. Hai, Vali… Te rooog…

Şi prelungea “o”-ul, dar cu altă nuanţă decât umorul cu care observa lucrurile din jur şi care, de multe ori, preceda un râs ca un pocnet mirat din palme, dar şi ca o înfiorare de barbă de-a lungul gâtului ei carstic.

— Te rooog…

Şi rugămintea era ca o turlă înaltă şi subţire de biserică maramureşeană, ca o turlă născută din împreunarea mâinilor: “te rog cu cerul şi pământul, cu toate cascadele şi gheizerele împreunate”, părea a spune glasul uşor nazal al neurochirurgei. Nu era nazalizarea aceea rece a celor înăcriţi de lucrul cu oamenii, ci electricitatea ascunsă a întregii ei fiinţe, care îi vibra în oase şi în cartilagii cum vibrează curentul în tolele din transformator.

Mira-Elisabeta, în general, se alinta, lungind cuvintele, parte cu autoironie caldă la adresa propriului accent, parte cu o felină satisfacţie de a-şi vedea bărbatul urmărind-o de-a lungul întregii intonaţii, ca un căţel pe care îl amăgeşti aerian cu o bucată de carne. Aşa şi Mira:

— Ce faci tu, Lynx? Când te-ntorci în Cluuuj?

Sau:

— Ioooi, măi, emberule… Strofele astea pentru mine îs?

Sau:

— Ţi-o făcut socrella salaaată… salată die viniete, tu, mâncălău!

Dar, cu toate farmecele doctoriţei, Holloway nu rezona la ideea paternităţii:

— N-avem timp, Veto. Fizic n-avem timp. (“Fizic” era adverbul lui favorit când vrea să îşi facă ideea palpabilă.) Într-o lună, dacă ne vedem două săptămâni, înfirate şi drămuite.

— Ooof… Dar avem părinţi, unchi, mătuuuşi…

— Da? Şi, dup-aia, când s-o face mare copilul, o să ne-ntrebe cine suntem, că el nu ne-a prea văzut pe-acasă.

— …

Şi cearşafurile atârnând din tavan păreau nişte marsupii pentru ploi.

One thought on “Veta dorea copii

  1. misto, mai ales ultima propozitie parca aduce a vers de poezie

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s