De-astă-toamnă

Bă… nu ştiui ce titlu să-i pun postului ăstuia. Sunt versuri scrise în ultimele zile de stat în Craiova şi primele zile de cămin, în Bucureşti. Mulţumesc lui George Topârceanu (”Bivolul şi coţofana”) pentru prozodia primei şi celei de-a patra strofe.

Într-o casă mică, strâmbă, aşezată-n sohodol,

Sta un palicar sub pături, între viaţă şi formol.

În Vietnam fusese dânsul, şi-mpuşcase-n sus şi-n jos,

Dar malaria-l prinsese din pământul mlăştinos.

 

- Se vede, se umple, se-mbină aiurea

Un cer cu pendule aprinse fulgurea,

Cu naţii de pere. El vede securea

Suind pe apostol, zâmbind de-a-n-telurea.

 

Iubesc femeia lăptăreasă

Şi plombele cu amalgam

Şi starea mândră de melasă

Şi spovedanii cu tam-tam.

 

Între două tremuriciuri, omul gura deschidea,

Dară nu mut, ca un peşte, ci filosofii dădea.

Doftorul şi felceriţa, carele îl îngrijeau

L-auzeau cum bolânzeşte şi-ntre ei se sfătuiau.

 

- Băi, dacă ăsta, după-masă,

Scăpat va fi de-al bolii hram,

O să se vadă cum iau plasă

O cucuvaie şi-un dinam.

 

- Dinam? Ce legătură are?

- Dinamul pusu-i-a gând rău:

Să n-aibă far la pedalare,

Să cadă ca într-un ceas rău.

N-am idee dacă va continua.

Explore posts in the same categories: Literatură

Tags: aberaţie, Literatură, vali

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.