Iubire-n supradoză

Pfff… mulţi au înjurat ce le-a picat la bac în 2007 - tradiţionalismul. Eu l-am scos pe Ion Pillat din groapă şi l-am pus să se uite-n jur şi să vorbească. Ce-a avut norocul să vadă veţi citi mai jos.

Va trage lungă brazdă timpul cu al său plug,
Iar zodiile vor merge în ceruri pe lung crug,

Pân’ ce, în curtea veche, cu piatră şi nisip,
Şi-o aştepta iubita, cu patos, un alt tip,

Urmaş al celui care, în ’23, scria
„Aci sosi pe vremuri”, despre gagică-sa.

Stacojă fi-va zarea, de praf, de fum şi gaz,
Din hornul care mâine la combinat stă treaz.

Căci casa bătrânească nevoi n-ar mai avea
De-ogeac, vergele, prispă; la nou lipi-se-va:

Centrală, termopane, terasă cu fotolii
În care stau buierii întinşi ca sub linţolii.

Ca să te miri de-aiestea prea vreme n-o să ai;
Vei auzi un zgomot, şi iute-ai să tresai.

Şi o să vezi pe poartă, intrând cavalereşte,
O jună pe un Harley ce-un sfert de lume-uimeşte.

Şi trage lăngă scară, făcând roată, scrâşnind
Motorul ce-l priveşte băiatul jinduind.

Iar fata-i sare-n braţe – e bine spus „îi sare”,
Căci, până la bărbia-i, o palmă tot mai are.

E creaţă, durdulie şi gotică nepoata.
De-o laşi, îţi zugrăveşte în negru toată soarta.

Ea lanţ poartă la şolduri, de piele pantaloni,
Iar geacă tot de piele, cu argintii butoni.

Şi scoate el ştiuleţii, şi face frigărui,
Şi-n gura-i Cărtărescu sună dulce-amărui.

Ea versurile-ascultă cu încântare snoabă,
Că surdă nu e – numa’ că nu pricepe-o boabă.

Eh… mult s-or giugiuli ei când or să stea-mpregiur
La foc, cu alignire, femur lângă femur,

Şi-au să se-nfrupte hulpav, halind pe loc friptana,
Iar mâinile lui vajnic vor zgândări chitara,

Pân’ ce şatena fată un „hăăă…” de somn va face,
Şi-o cere lu’ gagiu’ urgent s-o lase-n pace,

Să nu o mai vrăjească cu vorbe, ci cu fapte,
Pe loc, sub cer de smoală, în hâdul miez de noapte,

Nimeni să nu îi ştie, lumea să nu cunoască
Iubirea lor ce-n vene a început să crească.

Iar venele se umflă, şi prind a bubui –
Pe frigărui, flăcăul pusese ecstasy.

Cum stau ei doi sub lună, de-a dura dându-se,
De-a animal cu două spinări jucându-se,

Îi cam apucă somnul, şi-n casă mi se duc,
Cu porcu’ ca să tragă, să doarmă ca un prunc.

Trei zile dup-aceea, la morga din oraş,
Purtând deasupra gurii musteţi de poteraş,

Clipind din ochii tulburi, de parc-are nevroză,
Legistul decretează: „iubire-n supradoză”.

Explore posts in the same categories: Literatură